Adresa: Tulcea, str. 14 Noiembrie, nr. 5
Telefon/Fax: 0240 513 231
www.icemtl.ro
e-mail: relatiipublice@icemtl.ro
Director: Topoleanu Florin

              Institutul de Cercetări Eco-Muzeale din Tulcea a luat fiinţă în anul 1993 prin reorganizarea tuturor obiectivelor muzeale din judeţul Tulcea. Grupează 4 muzee (Muzeul de Artă Populară şi Etnografie, Muzeul de Istorie şi Arheologie, Muzeul de Artă, Centrul Muzeal Ecoturistic "Delta Dunării") şi 11 obiective muzeale sau de cercetare în teritoriul judeţului (Casa Memoriala Panait Cerna – Cerna, Muzeul Satului Dobrogean – Enisala, Muzeul de Artă Orientală – Babadag, Centrul de Cercetare şi Documentare Celic-Dere, cetăţile Argamum, Halmyris, Noviodunum, etc.).

              Istoria acestei instituţii este însă mult mai lungă, muzeul tulcean luând naştere în anul 1950, prin organizarea Muzeului "Delta Dunării " cu 4 secţii : secţia istorie şi arheologie, secţia etnografie, secţia ştiinţe ale naturii şi secţia artă.

              În timp, muzeul s-a extins prin organizarea altor unităţi muzeale. Astfel, în anul 1975 s-a deschis secţia de Istorie si Arheologie din Parcul "Monumentul Independenţei", în interiorul unui prim pavilion, ulterior extinsă prin construcţia celui de-al doilea edificiu. În anul 1972 s-a organizat Muzeul de Artă, iar în anul 1989, Muzeul de Etnografie şi Artă Populară.

              În prezent, fiecare obiectiv muzeal al Institutului desfăşoară activitatea sa proprie prin care îmbină riguros activitatea ştiinţifică de cercetare, conservare, restaurare, valorificare şi îmbogăţire a patrimoniului cultural, cu acţiuni care să evidenţieze activităţi sinergetice cu alte domenii.

              Noua strategie a instituţiei are în vedere faptul că produsul său cultural trebuie dezvoltat într-un context de integrare care să implice educaţia, turismul, dezvoltarea regională, cooperarea transfrontalieră şi transnaţională, urmărind crearea unor efecte multiplicatoare prin acţiuni pluridisciplinare. De asemenea, urmând politicile şi strategiile europene în ceea ce priveşte statutul instituţiei muzeale în comunitate, I.C.E.M Tulcea doreşte să se transforme radical, dintr-un factor pasiv al vieţii sociale, într-unul activ, capabil prin act cultural să contribuie esenţial la dezvoltarea regională.

MUZEUL DE ISTORIE SI ARHEOLOGIECENTRUL MUZEAL ECO-TURISTIC DELTA DUNARII

MUZEUL DE ARTA MUZEUL DE ETNOGRAFIE SI ARTA POPULARA

I. MUZEUL DE ISTORIE ŞI ARHEOLOGIE

Muzeul de Istorie şi Arheologie, fondat în anul 1975 în ambianţa unui vast complex arheologic şi istoric alături de ruinele vechiului Aegyssus (dava getică, oraş roman şi veche asezare româneasca) şi de monumentul ridicat de către locuitorii din Tulcea eroilor Războiului de Independenţă, oferă vizitatorilor imaginea trecutului istoric al teritoriului de la Gurile Dunării.

Muzeul, organizat in două pavilioane, adăposteşte un bogat patrimoniu rezultat din cercetări arheologice efectuate în siturile din judeţul Tulcea, descoperiri fortuite, achiziţii şi donaţii. Vestigiile corespund celor trei mari perioade de prezenţă umană în teritoriul nord dobrogean: pre şi protoistoric, epocile greco-romană şi medievală. În expunere se urmăreşte criteriul cronologic, dar şi prezentarea pe situri, într-o succesiune logică, coerentă.

Patrimoniul arheologic este organizat pe colecţii ce reunesc un ansamblu de peste 90.000 de piese: ceramice, numismatice, bronzuri, podoabe, piese epigrafice, obiecte paleocreştine şi creştine, cele mai reprezentative regăsindu-se în vitrinele expoziţiei permanente. Periodic, Muzeul de Istorie şi Arheologie organizează expoziţii temporare tematice ce valorifică bogatul patrimoniu al instituţiei, deseori în colaborare cu instituţii similare din ţară şi străinătate.

Bogăţia siturilor şi obiectivelor arheologice şi a monumentelor antice, care dau o notă specifică judeţului Tulcea, se reflectă în bogatul patrimoniu al muzeului. Cuprinzând un număr mare de obiecte arheologice şi de piese numismatice, multe dintre ele de importanţă naţională, acest patrimoniu a fost creat şi continuă să se dezvolte ca urmare a unei permanente şi fructuoase activităţi de cercetare ştiinţifică desfăşurată de specialiştii muzeului.

Colectivul de specialişti ai muzeului participă la cercetările arheologice desfăşurate pe şantierele permanente şi de salvare din judeţul Tulcea precum: Argamum – Jurilovca, (L)Ibida – Slava Rusă, Noviodunum – Isaccea, Halmyris – Murighiol, Babadag, Luncaviţa, Nufăru etc.

OBIECTIVE MUZEALE ÎN TERITORIU

MONUMENTUL PALEOCREŞTIN DE LA NICULIŢEL

Complexul paleocreştin Niculiţel, unul dintre cele mai vechi de acest gen din România, descoperit în anul 1971, este situat în partea de NE a localităţii cu acelaşi nume, la 30 km vest de municipiul Tulcea. Monumentul, ridicat la sfârşitul sec. al IV-lea p. Chr., este compus dintr-o bazilică cu trei nave şi nartex, ridicată în timpul împăratului Valens şi refăcută în vremea lui Theodosius II, deasupra unei cripte monumentale paleocreştine. În interiorul criptei, acoperită de o cupolă de formă semisferică, se aflau două morminte martirice suprapuse. La nivelul inferior se găseau resturile osteologice a doi martiri, ale căror nume nu sunt cunoscute, iar la nivelul superior, într-un sicriu colectiv, scheletele a patru martiri, ale căror nume: Zotikos, Attalos, Kamasis şi Philippos şi calitatea de martiri creştini – Martyres Christou – sunt notate pe pereţii criptei.
Monumentul, restaurat şi conservat în interiorul unei construcţii de protecţie, este pus la dispoziţia publicului.

MUZEUL FARUL VECHI – SULINA

Farul Mare de la Sulina, restaurat de Ministerul Culturii şi Cultelor în anul 2003, a intrat în administraţia ICEM Tulcea care l-a transformat în muzeu, devenind astăzi singurul monument de acest gen din Dobrogea, amenajat în scopuri muzeale.
Parterul farului dispune de două încăperi mari, situate de-o parte şi de cealaltă a unui hol central, spaţii folosite expoziţional.
În sala din dreapta holului vizitatorii vor descoperi cabinetul de lucru al lui Eugeniu P. Botez, cunoscut sub pseudonimul literar Jean Bart. Fotografiile de familie, documentele, scrisorile şi o parte din biblioteca scriitorului, în care se regăseşte şi cel mai cunoscut dintre romanele sale, Europolis, expuse în vitrinele muzeului, conturează personalitatea complexă a lui Eugeniu P. Botez.
Cea de-a doua sală este dedicată Comisiei Europene a Dunării, organism internaţional constituit în scopul reglementării navigaţiei la gurile Dunării. Prezenţa sa la Sulina în perioada 1856-1939 a determinat transformarea localităţii, dintr-o aşezare pescărească într-un important oraş, port liber cu o economie înfloritoare, bazată pe comerţ şi navigaţie. Activitatea diversă desfăşurată de CED este evidenţiată expoziţional prin numărul mare de fotografii grupate tematic pe mai multe panouri. Dincolo de lucrările şi construcţiile executate pe braţul Sulina şi în port, imaginile înfăţişează evoluţia urbanistică a localităţii în această perioadă, transformarea sa într-un oraş modern european şi, nu în ultimul rând, pe conducătorii acestui organism suprastatal, personalităţi care şi-au desfăşurat întreaga activitate la Sulina, în serviciul CED.

De un interes aparte sunt planurile cartografice, operă a echipei inginerului Charles Hartley, numit ”părintele Dunării”, privind amenajarea cursului braţului Sulina.               
De asemenea, vizitatorul poate admira în vitrinele acestei săli documente originale şi medalii comemorative emise de CED, ziare tipărite în acea perioadă, şi frumoasa colecţie de arme de la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX din patrimoniul Muzeului de Istorie şi Arheologie Tulcea .
Periplul vizitatorilor va continua la nivelul superior al construcţiei, urcând scara metalică în spirală spre cupola farului. Aici se află lentila farului de tipul eclat, rotitor, pe un mecanism de ceas construit din bronz, parţial dezasamblat în prezent. În jurul său a fost amenajată o platformă de circulaţie cu balustradă, de unde vizitatori au o vedere de ansamblu asupra oraşului, Dunării şi a Mării.

II. CENTRUL MUZEAL ECO-TURISTIC DELTA DUNĂRII

Din data de 25 februarie, 2009 este deschis pentru vizitare Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării din cadrul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale din Tulcea.

Finalizat în cadrul unui proiect al Consiliului Judeţean Tulcea finanţat în cadrul Programului PHARE 2005 Cooperare Transfrontalieră România-Ucraina, Centrulprezintă elemente specifice Deltei Dunării, unice în lume. Hărţile  interactive, reconstituirile unor habitate naturale tipice de deltă şi a unei cherhanale tradiţionale, alături de acvariile cu specii de peşti, corali şi alte organisme acvatice, precum şi locurile de joacă pentru copii, sunt doar câteva din atracţiile propuse pentru petrecerea timpului liber. Vizita liberă sau însoţită de ghid, vizionarea filmelor documentare despre Delta Dunării şi a expoziţiilor virtuale oferă o experienţă de neuitat vizitatorilor.

III. MUZEUL DE ARTA

Găzduit într-o frumoasă clădire monument de patrimoniu arhitectural, construit în stil neoclasic, Muzeul de Artă din Tulcea deţine colecţii de pictură, sculptură, icoane, grafică, artă decorativă şi orientală, plăci de gravură.
Clădirea a fost ridicată între anii 1863-1865, ca Palat Administrativ al Sangeacului de Tulcea, denumit atunci şi Conacul Paşei. După reunirea Dobrogei cu ţara devine, în 1878, sediul Prefecturii Judeţului Tulcea, având la parter Tribunalul Judeţului, Corpul Portăreilor şi Curtea de juraţi. În perioada 1950-1970, în acest spaţiu a funcţionat Sfatul Popular Raional Tulcea iar, la data de 23 august 1982, devine sediul Muzeului de Artă.
Muzeul de Artă Tulcea  se mândreşte cu ocrotirea unui patrimoniu important care a crescut constant, mai cu seamă în ultimii zece ani, de la 4.365 la finele anului 1991, la 7.015 lucrări la ora actuală, astfel încât deţine şapte colecţii, după cum urmează:

1. colecţia de pictură modernă şi contemporană (932 lucrări)
2. colecţia de sculptură modernă şi contemporană (420 lucrări)
3. colecţia de icoane din secolele XVIII, XIX si XX (797 lucrări)
4. colecţia de grafică modernă şi contemporană (4.016 lucrări)
5. colecţia de plăci de gravură, unică în ţară (400 lucrări)
6. colecţia de artă orientală din sec. XVIII şi XIX (311 piese)
7. colecţia de artă decorativă din secolele XVIII, XIX şi XX (139 piese)

IV. MUZEUL DE ETNOGRAFIE ŞI ARTĂ POPULARĂ

Sediul Muzeului de Etnografie şi Artă Populară (fostul sediu al Băncii Naţionale a României – Agenţia Tulcea) este unul dintre edificiile publice emblematice pentru Tulcea, constituind, împreună cu alte construcţii, exemple valoroase ale arhitecturii de forme naţionale.

Construcţia are la bază un proiect elaborat în 1924 şi a fost ridicată în perioada interbelică (1924-1927), deci la finele epocii de manifestare a curentului naţional în arhitectura României. Acest edificiu public poate fi considerat un exemplar reuşit al arhitecturii moderne, edificate pe valorile celei tradiţionale, ce a marcat prima parte a secolului al XX-lea.

Patrimoniul Muzeului de Etnografie şi Artă Populară reflectă, prin diversitatea colecţiilor, un model cultural unic generat de convieţuirea etnică dintre români şi celelalte populaţii. Cele aproximativ 8000 de piese alcătuiesc un fond etnografic inestimabil decodificabil în cadrul colecţiilor de artă populară şi port popular, etnografie şi fotodocument.

Clădirea Muzeului de Artă Populară	Război de ţesut	Aspect din pavilionul exterior

OBIECTIVE MUZEALE ÎN TERITORIU

MUZEUL SATULUI NORD DOBROGEAN ENISALA

Amplasat în centrul localităţii Enisala, muzeul reprezintă o sinteză a gospodăriei tradiţionale din nordul Dobrogei, zona lacului Razim, de la începutul secolului al XX-lea.
Ansamblul arhitectural cuprinde casa cu chiler şi câteva din anexele tipice pentru o gospodărie din această zonă: bucătăria şi cuptorul de vară, grajdul pentru animale, porumbarul, şoproanele, fântâna.
Anexele gospodăreşti au fost reconstituite şi au devenit acum spaţii de reprezentare a colecţiilor. Pot fi văzute: instrumentar agricol, căruţe pictate tipic dobrogene, unelte pescăreşti, scule şi produse de dogărie, fierărie, albinărit, olărit, instrumentar pentru industria casnică textilă.
Interiorul locuinţei relevă bogăţia şi frumuseţea ţesăturilor tradiţionale fiind organizat în varianta sa tradiţională.
Compoziţiile ornamentale, reprezentările stilizate şi denumirile sugestive ale motivelor ornamentale care însoţesc piesele decorative de interior (“pomişorii", "miezul nucii", ”fetele", "calul şi călăreţul") evidenţiază valenţe estetice deosebite.

MUZEUL DE ARTĂ ORIENTALĂ BABADAG

Situată în imediata vecinătate a Gemiei Ali-Gazi-Paşa, Casa Panaghia, care găzduieşte Muzeul de Artă Orientală din Babadag, este construită în stilul arhitectonic al Babadagului de altădată.

Expoziţia prezintă piese ce aparţin artei populare tradiţionale a turcilor şi tătarilor din Dobrogea, dar şi piese ce aparţin artei orientale realizată în manufacturi şi, ulterior, industrial.

Arta populară a turcilor şi tătarilor din Dobrogea (ţesături, broderii, piese de port, podoabe, vase de aramă pentru uz cotidian şi pentru diferite ceremonialuri) reflectă originile sale orientale. Anumite trăsături ale acestei arte relevă însă, interferenţe cu arta populaţiei autohtone din Peninsula Balcanică şi din Dobrogea.
Motivele ornamentale tipic orientale: ,,garoafa”, ,,chiparosul”, ,,zambila” , ,,fructul de rodie” ş.a., completate de firul metalic auriu şi argintiu, se combină în compoziţii cromatice şi decorative de o valoare estetica deosebită.

 CASA MEMORIALĂ PANAIT CERNA – LOCALITATEA CERNA

În centrul localităţii Cerna, în vecinătatea bisericii satului, atrage atenţia o locuinţă de meşteşuguri de la începutul secolului al XX-lea. Este vorba de Casa Memorială a poetului Panait Cerna.

Expoziţia memorialistică organizată în trei săli prezintă datele bibliografice ale poetului, reproduceri după fotografii, documente, acte de stare civilă şi de studii, ediţii ale operei poetice, referinţe critice.
În celelalte spaţii expoziţionale s-a reconstruit interiorul ţărănesc tradiţional din acest areal, vizitatorii având posibilitatea să cunoască frumuseţea şi autenticitatea mobilierului şi a ţesăturilor de la începutul secolului al XX-lea.

Expoziţia în aer liber prezintă instrumentar agricol tradiţional, dovadă a uneia din cele mai importante ocupaţii practicate în această zonă.