Comunitatea Italienilor
     

Teritoriul actualului județ Tulcea a reprezentat, la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX, una dintre destinațiile predilecte ale emigranților italieni veniți în România în căutarea unui trai mai bun. Potrivit statisticilor oficiale, cei mai mulți italieni s-au stabilit în comunele Greci și Turcoaia (mai ales cătunul Iacob-Deal).
Cea mai importantă, din punct de vedere numeric, a fost colonia de pietrari italieni, venită în mai multe etape, începând cu anul 1870. Ea a fost atrasă de cariera de granit din Munții Măcinului. Dar pe acest teritoriu nu s-au stabilit doar pietrari, ci și alte categorii profesionale, printre care agricultori și constructori. De exemplu, în anul 1897, în comuna Turcoaia au sosit aproximativ 100 de familii de italieni, compuse, în medie, din 3 membri.
În anul 1910 s-a consemnat cel mai mare număr de italieni rezidenți în Tulcea, unii dintre ei întorcându-se în țara natală în perioada interbelică, în contextul în care situația economică a Italiei se îmbunătățise.
Italienii stabiliți aici au întemeiat alte familii, multe dintre ele mixte, cu români sau cu alte etnii conlocuitoare. Ei și-au păstrat, însă, reperele identitare, cum ar fi vestimentația tradițională, limba, obiceiurile culinare sau sărbătorile religioase.
Ca și vestimentație tradițională, se distingeau vesta (la bărbaţi), fustele lungi, negre, basmalele (la femei). Bărbaţii ieșeau pe stradă cu pălărie, iar la petreceri nu le lipseau gulerele tari şi papioanele. Femeile purtau „balcana" (rochii lungi şi înfoiate cu mâneci încreţite pe umeri) sau „gonere" (fuste de stofă de culoare închisă, croite în mulţi clini, lungi şi ample, tivite cu alice de oţel ca să stea drepte şi înzestrate cu buzunare adânci), bluzele erau albe, întotdeauna cu mâneci largi şi închise sobru până sub bărbie, împodobite doar cu pliuri şi dantelă cât se poate de discretă.
Neamurile se adunau des în aceeași casă, vorbeau și cântau în italiană „canțonete” transmise din generație în generație. Dansurile tradiționale italiene s-au păstrat în special în comunitatea din Greci, acolo unde Asociația Italienilor din România – RO.AS.IT. a susținut un ansamblu format din elevi ai școlii de acolo, numit „Allegria”.
Cele mai multe mâncăruri țineau de „cucina povera”, pe bază de făină și mălai. Evident, pastele de casă se mâncau aproape în fiecare zi, dar italienii au adus în această zonă și tradiția salamului de casă și a prosciutto-ului, preparate după tehnici anume, vechi de sute de ani. Biscuții din jumări, „supa bruciata” (apă fiartă cu făină), oul de broască (bile din nucă măcinată cu o vișină în mijloc) sau turtele din mălai sunt doar câteva dintre rețetele specifice comunității, preluate și de celelalte etnii.
Cea mai importantă sărbătoare religioasă a comunității italienilor din Greci este „Santa Lucia”, biserica catolică din localitate purtând acest hram. După slujbă, etnicii se adună pentru o festivitate tradițională, iar din meniu nu lipsesc „pasta asciuta” sau „menestra", două feluri de mâncare pe bază de paste făinoase.
Altă sărbătoare importantă a minorității italiene este Joia Verde, „Corfus Domini", în a cincea zi după Înviere. Familiile înălţau la răspântii mici altare de lemn pe care le împodobeau cu statuete, ţesături şi ramuri verzi. Se făceau procesiuni la care participau, îmbrăcaţi în imaculate haine de sărbătoare, toţi copiii şi adolescenţii care primeau confirmarea din partea episcopului. În ultima săptămână de dinaintea Postului Mare se organiza „Ultimo de Carnaval", o sărbătoare care le punea în valoare firea veselă şi încrezătoare.
Foarte mulți italieni au părăsit România după venirea regimului comunist, care îi considera dușmani. În general, cei care nu s-au repatriat au fost nevoiți să își schimbe numele și să renunțe la tradiții și obiceiuri. Au existat, însă, și etnici care au dus mai departe identitatea comunității.
În timpul colectării datelor pentru ultimul recensământ al populației, din 2011, în județul Tulcea trăiau 57 de etnici italieni, dintre care 30 în comuna Greci. Numărul celor cu origini italiene, care mai au documente care să ateste această origine, este, însă, mult mai mare.
Organizația reprezentantivă a etnicilor italieni din țara noastră este Asociația Italienilor din România – RO.AS.IT., continuatoarea de fapt și de drept a tuturor organizațiilor ce au aparținut minorității italiene în România.
 
Publicații periodice: „Siamo di nuovo insieme” (https://roasit.ro/siamo-di-nuovo-insieme-nr-95-96/).