Skip Ribbon Commands
Skip to main content
Use SHIFT+ENTER to open the menu (new window).
  
SubiectUse SHIFT+ENTER to open the menu (new window).
  
Sumar
Continut
  

​aegyssus.jpgCetatea Aegyssus este situată pe Dealul Monumentului, în partea de Nord-Est a oraşului Tulcea. Descoperirile arheologice, dar şi originea celtică a numelui, derivate de la legendarul întemeietor Caspios Aegissos, pledează pentru construirea cetăţii la sfârşitul secolului al IV-lea î.Hr. La începutul sec. II d.Hr., cetatea era inclusă în limesul dunărean.

​Cetatea Aegyssus 

aegyssusM1.jpgSituată pe colnicul Hora, azi Dealul Monumentului, în partea de est a oraşului Tulcea, cetatea a fost construită la sf. sec.IV. p.Chr., constituind o importantă factorie grecească. Numele cetăţii, de origine celtică, derivă de la un legendar întemeietor, Caspios Aegisos. Relatând evenimentele petrecute în anul 12 p.Chr. când oraşul Aegyssus a fost cucerit de către dacii nord-dunăreni, Ovidius îl considera uetus urbs. La începutul sec.I I p.Chr. cetatea era inclusă în limes-ul dunărean, devenind apoi, din sec. III, important sediu militar şi, ulterior (sec. VI), reşedinţă episcopală. aegyssusM2.jpg


Viaţa urbană ia sfârşit în primul sfert al sec. VII. Zona este din nou locuită în sec. X-XI, dar, după o distrugere masivă, în sec. XI, aşezarea se mută la poalele fortificaţiei. Începând cu sfârşitul sec. XIII şi începutul sec. XIV, şi pe toată perioada stăpânirii otomane, colnicul Hora este din nou locuit. Prima atestare a aşezării şi cetăţii în forma Tulcsa apare într-un registru vamal otoman din 1506. Călătorii străini vorbesc în sec. XVII despre o mică cetate cu 7 turnuri, zidită pe malul stâncos al Dunării, care controla traficul fluvial spre şi dinspre Marea Neagră

 

  

Cetatea Argamum Rezervaţie naturală de tip forestier, reprezintă o insulă relictară de fagi ascunsă într-o vale îngustă şi umedă, la peste 300 km distanţă de fagetele carpatice, exemplarele întîlnite aici atingând dimensiuni de 1 m grosime şi 38 de m înălţime.

 

​Cetatea Orgame / Argamum

CETATEA ORGAME_ARGAMUM - FOTO LEONOV VALERIU
Cetatea, situată la 6 km est de satul Jurilovca, pe malul Lacului Razim (Capul Doloşman), este prima aşezare de pe teritoriul României menţionată într-un izvor antic (Hekataios din Milet, sec.VI a.Chr.). Cercetările arheologice, începute încă din anul 1926, au documentat aici o locuire de tip urban – neîntreruptă,  din sec. VII a.Chr. până în sec. VII p.Chr. Au fost scoase la lumină: necropola din perioadele greacă şi elenistică, cu cel mai vechi mormânt grecesc de pe litoralul vestic al Mării Negre (sec.VII a.Chr.), o zona de sud-est a cetăţii de perioadă greacă cu incintă, locuinţe şi cuptoare de olar, incinta cetăţii romane târzii, trei bazilici paleocreştine (sec.V-VI p.Chr.), numeroase edificii, reţeaua stradală, cartierul meşteşugăresc, un cartier de locuire - de perioadă romană - situat în afara zidurilor cetăţii, necropola romano-bizantină; o a patra bazilică paleocreştină (sec. VI) a fost descoperită în afara zidurilor cetăţii, pe un promontoriu.

 

  

​Cetatea este situată la 6 km est de satul Jurilovca, pe malul Lacului Razim (Capul Doloşman), este prima aşezare de pe teritoriul României menţionată într-un izvor antic (Hekataios din Milet, sec.VI a.Chr.).

​Cetatea Arrubium (Măcin)

Cetatea Arrubium (Măcin) este situată pe un promontoriu înalt pe malul Dunării, la marginea sud-vestică a oraşului Măcin, pe locul unei aşezări  preromane, aşa cum atestă şi numele cetăţii, de origine celtică. Izovoarele antice coroborate cu informaţiile epigrafice şi descoperirile arheologice atestă faptul că la Arrubium au staţionat, încă din vremea lui Vespasianus şi până la Caracalla, o serie de detaşamente militare, iar ulterior, in timpul lui Constantinus I, unităţi de cavalerie. Un stâlp miliar din vremea lui Diocletianus dovedeşte refacerea drumului ce lega cetatea de alte centre din provincie. Cetatea îşi încetează funcţia urbană în sec. VII; în sec. X – XI pe promontoriu s-a constituit o aşezare medievală timpurie.

 

  

CETATEA ARRUBIUMEste situată pe un promontoriu înalt şi stâncos, în punctul Piatra Frecăţei, pe malul Dunării, în dreptul locului în care braţul Băroi se reuneşte cu fluviul, la cca. 3 km sud de centrul localităţii Ostrov.

​Cetatea Beroe

CETATEA BEROE, 1Este situată pe un promontoriu înalt şi stâncos, CETATEA BEROE, 1în punctul Piatra Frecăţei, pe malul Dunării, în dreptul locului în care braţul Băroi se reuneşte cu fluviul, la cca. 3 km sud de centrul localităţii Ostrov. Izvoarele antice ne informează că cetatea romană şi romano-bizantină a fost sediu al unei unităţi de cavalerie, apoi  sediu episcopal, că a fost reparată în timpul lui Constantin cel Mare şi distrusă de raidurile avaro-slave în timpul lui Justinus II. Atât fortificaţia cât şi aşezarea civilă au fost suprapuse de o aşezare medievală timpurie (sec.XI-XII). La nord de cetate, în stânga şoselei Ostrov-Dăeni, se află necropola din care au fost cercetate peste 1100 de morminte, încadrate între sec.II-VII şi X-XII, şi o bazilică paleocreştină care a funcţionat ca bazilică cimiterială (sec. IV-VI p.Chr). 

 

  

​CETATEA DINOGETIA - FOTO LEONOV VALERIUAflată în comuma Jijila, judeţul Tulcea, este situată la 4 km în amonte de satul Garvăn, pe o fostă mică insulă numită de localnici „Bisericuţa”. Cercetările arheologice au dus la dezvelirea unei mari părţi din cetate şi la schiţarea  evoluţiei acesteia. Astfel, fortificaţia romană - sediu al unor unităţi militare - a fost ridicată în zona unei aşezări daco-getice, de la care a preluat numele Dinogetia.

​Cetatea Dinogeţia

CETATEA DINOGETIA - FOTO LEONOV VALERIUCetatea Dinogetia, com. Jijila, jud. Tulcea, este situată la 4 km în amonte de satul Garvăn, pe o fostă mică insulă numită de localnici „Bisericuţa”. Cercetările arheologice au dus la dezvelirea unei mari părţi din cetate şi la schiţarea  evoluţiei acesteia. Astfel, fortificaţia romană - sediu al unor unităţi militare - a fost ridicată în zona unei aşezări daco-getice, de la care a preluat numele, Dinogetia. În perioada Dominatului cetatea este refăcută, incinta trapezoidală - cu 14 turnuri, o poartă principală şi două secundare - închizând o suprafaţă de 1,2 ha. O serie de edificii din sec. IV-VI: principia, praetoriul (numit şi domus), bazilica paleocreştină, locuinţe şi prăvălii se înşiruie de-a lungul străzii principale. În exterior, la sud de poarta principală, se află băile romane (thermae). Cetatea este distrusă şi abandonată la sfârşitul sec. VI ca urmare a atacurilor avaro-slave. În vremea lui Ioannes Tzimiskes (după anul 971) cetatea îşi reia funcţia defensivă pentru încă două secole: este reparată incinta, se ridică unele construcţii şi locuinţe, între care cea mai importantă este bisericuţa din mijlocul cetăţii, care a funcţionat în secolele XI-XII.

 

  

CETATEA HALMIRIS - FOTO LEONOV VALERIUSitul arheologic este situat la 2,5 km est de satul Murighiol. Cercetările arheologice au scos la iveală o puternică cetate romană întemeiată într-o zonă cu urme de locuire din sec. VI-V şi IV /III - II/ I a.Chr. Cetatea a cunoscut mai multe etape în evoluţia sa istorică.

​Cetatea Enisala

CETATEA ENISALA - FOTO LEONOV VALERIU (4)Ruinele fortăreţei medievale Yeni-Sale se află la 2 km de localitatea Enisala, pe un deal calcaros care domină zona lacurilor Razim şi Babadag.
Cetatea a fost construită în a doua jumătate a sec.XIV, cu scop militar, de supraveghere a drumurilor de pe apă şi de pe uscat, de către o autoritate interesată de zona de la Gurile Dunării, foarte probabil negustorii genovezi, care dispuneau de mari sume de bani câştigate din comerţ şi care erau deţinătorii monopolului navigaţiei în Marea Neagră. Cetatea are un plan poligonal neregulat, care urmează sinuozităţile masivului de calcar jurasic pe care este amplasată. Zidurile şi bastionale se păstrează în unele puncte pe o înălţime de 5-10 m. Între 1397 şi 1418, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, cetatea a făcut parte din sistemul defensiv al Ţării Româneşti.
Datorită înaintării stăpânirii turceşti la nord de Gurile Dunării, până la Cetatea Albă şi Chilia (1484), şi ca urmare a formării cordoanelor de nisip ce separă lacul Razim de Marea Neagră, cetatea a fost abandonată.

 

  

CETATEA HALMIRIS - FOTO LEONOV VALERIUSitul arheologic este situat la 2,5 km est de satul Murighiol. Cercetările arheologice au scos la iveală o puternică cetate romană întemeiată într-o zonă cu urme de locuire din sec. VI-V şi IV /III - II/ I a.Chr. Cetatea a cunoscut mai multe etape în evoluţia sa istorică...

​ Cetatea Halmyris

CETATEA HALMIRIS- FOTO LEONOV VALERIU (28)CETATEA HALMIRIS- FOTO LEONOV VALERIU (5)
 
Situl arheologic este situat la 2,5 km est de satul Murighiol. Cercetările arheologice au scos la iveală o puternică cetate romană întemeiată într-o zonă cu urme de locuire din sec. VI-V şi IV /III - II/ I a.Chr.
Cetatea a cunoscut mai multe etape în evoluţia sa istorică: fortificaţie romană de pământ (sfârşit sec.I p.Chr.); castru de piatră - sediu al unor unităţi militare şi staţie a flotei dunărene Classis Flavia Moesica (sec.II - sfârşit sec.III p.Chr.); fortificaţie romană târzie (sfârşit sec.III-început sec. VII p.Chr.), de când se păstrează spectaculoase monumente de arhitectură militară, civilă şi religioasă, remarcabilă fiind bazilica episcopală de sec. IV p.Chr., în cripta căreia au fost descoperite rămăşiţele primilor martiri dobrogeni: Epictet şi Astion (din anul 290); în perioada romano-bizantină cetatea ocupa o formă trapezoidală cu o suprafaţă de cca. 2 ha, sistemul de apărare fiind constituit din zidul de incintă cu 15 tunuri şi trei porţi, dublat de  trei valuri de apărare.
        CETATEA HALMIRIS - FOTO LEONOV VALERIUCETATEA HALMIRIS- FOTO LEONOV VALERIU (8)
  
 

 

  

CETATEA (L)IBIDA - FOTO LEONOV VALERIUCetatea de pe Valea Slavei, identificată de V.Pârvan cu polis Ibida, pomenită de izvoarele antice, a fost construită de romani în punctul de intersecţie al celor mai importante drumuri din Dobrogea romană, într-o zonă cu urme de locuire din epoca pietrei (paleoliticul mijlociu, neolitic), epoca bronzului, epoca fierului.

​Cetatea (L) Ibida

CETATEA (L)IBIDA - FOTO LEONOV VALERIU
 
Cetatea de pe Valea Slavei, identificată de V.Pârvan cu polis Ibida, pomenită de izvoarele antice, a fost construită de romani în punctul de intersecţie al celor mai importante drumuri din Dobrogea romană, într-o zonă cu urme de locuire din epoca pietrei (paleoliticul mijlociu, neolitic), epoca bronzului, epoca fierului. Cetatea constituie cel mai mare sistem defensiv de epocă romană târzie din Dobrogea, compus din cetatea mare de pe Valea Slavei - cu o suprafaţă fortificată de 24 ha, 24 de turnuri şi 3 porţi -, fortificaţia-anexă de pe Dealul Harada – cu o suprafaţă fortificată de 3,5 ha, 8 turnuri - şi un fort – situat în punctul cel mai înalt de pe deal. Cercetările arheologice au scos la lumină Poarta de Vest, cu podul de traversare a râului Slava, o porţiune din zidul de incintă, turnurile 8 şi 10, o bazilică paleocreştină cu 3 nave, cu coloane şi capiteluri din marmură, un cavou de familie şi peste 150 de morminte din necropola romano-bizantină a cetăţii. În teritoriul oraşului antic a fost descoperit un complex monastic paleocreştin ce a funcţionat între a doua jumătate a sec.IV şi prima parte a sec.VII p.Chr.

 

  

CETATEA NOVIODUNUM - FOTO LEONOV VALERIU​Ridicată de romani la începutul sec. I p.Chr. pe o veche aşezare getică, cetatea a avut, în timp, un rol militar şi comercial aparte: bază a flotei romane de la Dunărea de Jos (Classis Flavia Moesica), sediu militar, municipium în vremea Severilor. Distrusă la mijlocul sec. III, cetatea a fost refăcută în vremea împăraţilor Aurelianus şi Probus, redevenind sediu al flotei dunărene şi bază militară în sec.IV.

​Cetatea Noviodunum  

CETATEA NOVIODUNUM - FOTO LEONOV VALERIURidicată de romani la începutul sec. I p.Chr. pe o veche aşezare getică, cetatea a avut, în timp, un rol militar şi comercial aparte: bază a flotei romane de la Dunărea de Jos (Classis Flavia Moesica), sediu militar, municipium în vremea Severilor. Distrusă la mijlocul sec. III, cetatea a fost refăcută în vremea împăraţilor Aurelianus şi Probus, redevenind sediu al flotei dunărene şi bază militară în sec.IV. Din perioadele romană şi romano-bizantină au fost dezvelite o serie de edificii importante: thermae, o bazilică, locuinţe, fragmente din zidul de incintă, poarta de acces spre instalaţia portuară, trei turnuri pe latura de sud, dintre care unul de mari dimensiuni (Turnul Mare), monumente funerare. Abandonată la începutul sec.VII, cetatea îşi reia funcţia defensivă la sfârşitul sec.X şi cunoaşte o evoluţie rapidă în secolele XI-XII, însă este afectată de atacurile pecenegilor, uzilor şi cumanilor. Controlată de tătari, cetatea a devenit în sec.XIII-XIV un important centru economic, militar şi administrativ care se detaşează net de celelalte centre dobrogene. După cucerirea otomană din 1419-1420, locuirea încetează în această zonă, turcii construind ulterior, în sec.XVI, o tabără trapezoidală înconjurată cu val de pământ (tabie) care suprapune, în parte, cetatea antică. Anumite materiale arheologice şi, în mod special, descoperirile monetare pot fi încă un argument în localizarea aici a enigmaticului oraş Vicina.

 

  

​Cetatea ProslavitaCetatea este situată la 12 km aval de Tulcea, pe malul drept al braţului Sfântu Gheorghe. Cetatea a fost ridicată a fundamentis de către Imperiul bizantin într-o zonă cu urme materiale din epocile hallstattiană, Latene şi romano- bizantină. În epoca romano-bizantină pe malul Dunării, în capătul nordic al promontoriului, au funcţionat două turnuri de supraveghere a liniei Dunării.

Cetatea Proslaviţa 

Cetatea ProslavitaCetatea Proslaviţa, comuna  Nufăru,  este situată la 12 km aval de Tulcea, pe malul drept al braţului Sfântu Gheorghe. Cetatea a fost ridicată a fundamentis de către Imperiul bizantin într-o zonă cu urme materiale din epocile hallstattiană, Latene şi romano- bizantină. În epoca romano-bizantină pe malul Dunării, în capătul nordic al promontoriului, au funcţionat două turnuri de supraveghere a liniei Dunării. Cercetările arheologice – sistematice sau de salvare -  mult îngreunate de faptul că satul actual Nufăru suprapune în totalitate cetatea medievală - au dus la dezvelirea unei părţi din zidul de incintă, a două turnuri masive, rectangulare, vizitabile – unul suprapus de localul Prislav, celălalt – din punctul „Dispensar” - restaurat şi conservat prin construirea unui clădiri de protecţie, a numeroase locuinţe, cuptoare, a mai multor necropole de inhumaţie creştine; pe malul Dunării, în apropierea punctului de traversare a Dunării cu bacul spre Deltă, a ieşit la iveală instalaţia portuară a cetăţii. Cetatea a funcţionat până în la mijlocul veacului al XIII-lea. Distrusă probabil în vremea invaziei tătare, aşezarea se reface mai târziu, în sec. XIII-XIV.

 

  

​Este amplasată pe malul Dunării, într-o zonă cu locuire din epocile bronzului şi elenistică. În absenţa unor cercetări arheologice sistematice informaţiile despre istoria cetăţii sunt destul de disparate. Diploma militară din vremea lui Nerva,  cel mai vechi document epigrafic cunoscut până în prezent  de la Salsovia, indică prezenţa unei unităţi de cavalerie în cetate.

​Cetatea Salsovia

Cetatea Salsovia (comuna Mahmudia) este amplasată pe malul Dunării, într-o zonă cu locuire din epocile bronzului şi elenistică. În absenţa unor cercetări arheologice sistematice informaţiile despre istoria cetăţii sunt destul de disparate. Diploma militară din vremea lui Nerva,  cel mai vechi document epigrafic cunoscut până în prezent  de la Salsovia, indică prezenţa unei unităţi de cavalerie în cetate. Cetatea a funcţionat şi în sec. III-IV  drept sediu al unor unităţi militare, fiind, foarte probabil, distrusă în vremea lui Valens; refăcută, cetatea este din nou distrusă, în timpul împăratului Justinianus, de atacul kutrigurilor, fără a mai fi reparată în timpul domniei acestuia. În epoca feudal-timpurie locuirea este reluată pe vechile fundamente ale cetăţii Salsovia fiind documentată monetar până cel puţin în al treilea sfert al sec. XI.  

 

  

​TROESMIS - LEONOV VALERIU (4)Cetatea a fost ridicată de romani pe locul unei cetăţi getice, având, încă din timpul lui Vespasianus; ca sediu al Legiunii a V-a Macedonica după cucerirea Daciei de către Traian şi până în 167 p.Chr., castrul împreună cu canabae-le şi aşezarea civilă  cunoaşte o dezvoltare urbanistică extraordinară, fapt ce a dus la atribuirea statutului de municipium în timpul lui Marcus Aurelius...

​Cetatea Troesmis 

TROESMIS - LEONOV VALERIU (4)
 
 
Cetatea Troesmis (Turcoaia), situată în punctul Igliţa, pe malul drept al Dunării, la 3 km nord de Turcoaia, a fost ridicată de romani pe locul unei cetăţi getice, având, încă din timpul lui Vespasianus; ca sediu al Legiunii a V-a Macedonica după cucerirea Daciei de către Traian şi până în 167 p.Chr., castrul împreună cu canabae-le şi aşezarea civilă  cunoaşte o dezvoltare urbanistică extraordinară, fapt ce a dus la atribuirea statutului de municipium în timpul lui Marcus Aurelius. Oraşul devine şi centru religios al cultului imperial, fiind sediu al sacerdos provinciae.
În perioada Dominatului, pe locul vechii cetăţi a fost ridicat un nou sistem defensiv compus din două fortificaţii de mai mici dimensiuni. Refăcută în timpul lui Justinianus, în contextul marelui efort constructiv care a vizat provinciile de la Dunărea de Jos, cetatea Troesmis îşi pierde funcţia urbană în prima jumătate a sec.VII.
TROESMIS - LEONOV VALERIUZona este locuită din nou în sec.X-XI, fapt menţionat în documentele vremii şi confirmat de descoperirile arheologice. Primele cercetări arheologice ale sitului Troesmis s-au desfăşurat în anii 1860, 1865-1868, când împăratul Napoleon III a trimis în Dobrogea cu acest scop, o misiune arheologică franceză.
 
 
  
 

 

  

​Aşezarea-tell din punctul Cetăţuia se aresiune dominată de culmile Munţilor Măcin şi Dealurile Niculiţelului. Cercetările arheologice au condus la descoperirea unui sit cu o stratigrafie complexă, de aproximativ 4 m grosime, în care se regăsesc complexe de locuire atribuite culturii Gumelniţa (mil. V a.Chr.).

​Tell-ul eneolitic Luncaviţa – Cetăţuie 

Aşezarea-tell din punctul Cetăţuia se află la 4 km sud de localitatea Luncaviţa, într-o depresiune dominată de culmile Munţilor Măcin şi Dealurile Niculiţelului. Cercetările arheologice au condus la descoperirea unui sit cu o stratigrafie complexă, de aproximativ 4 m grosime, în care se regăsesc complexe de locuire atribuite culturii Gumelniţa (mil. V a.Chr.). Numeroasele materiale arheologice identificate au permis cunoaşterea elementelor de viaţă cotidiană caracteristice unei comunităţi preistorice capabilă să administreze în mod eficient resursele mediului înconjurător.

 

  

​În punctul „La Hogea”, într-o zonă deluroasă şi împădurită, la vest de satul Teliţa, a fost cercetat un complex meşteşugăresc de epocă romană (sec. IV p.Chr.). Au fost dezvelite locuinţe, un atelier de prelucrare a ceramicii, trei cuptoare de olar şi un cuptor pentru materiale de construcţie.

​Complexul meşteşugăresc Teliţa - Valea Morilor

​În punctul „La Hogea”, într-o zonă deluroasă şi împădurită, la vest de satul Teliţa, a fost cercetat un complex meşteşugăresc de epocă romană (sec. IV p.Chr.). Au fost dezvelite locuinţe, un atelier de prelucrare a ceramicii, trei cuptoare de olar şi un cuptor pentru materiale de construcţie.

 

  

​Pe malul lacului Babadag la 2,5 km de oraş, pe un promontoriu înalt cunoscut sub numele de „Cetăţuie”, cercetările arheologice au scos la iveală o aşezare ce datează din prima epocă a fierului, fortificată cu val de pământ şi şanţ.

​Fortificaţia hallstatiană - Babadag

 
Pe malul lacului Babadag la 2,5 km de oraş, pe un promontoriu înalt cunoscut sub numele de „Cetăţuie”, cercetările arheologice au scos la iveală o aşezare ce datează din prima epocă a fierului, fortificată cu val de pământ şi şanţ. Studiul materialelor descoperite şi observaţiile stratigrafice au permis definirea culturii de tip Babadag,  cultură caracteristică spaţiului istro-pontic, şi la identificarea a trei faze evolutive în cadrul îndelungatei sale existenţă: Babadag I (sec. XI a.Chr.); Babadag II (sec. X – IX a.Chr.), Babadag III (sec. VIII – VII a.Chr.).
În aceeaşi zonă arheologică au fost descoperite urme de locuire getică (sec IV – III a.Chr.), din epoca romano-bizantină (resturile unei fortificaţii) şi din perioada timpurie a evului mediu (sec IX – X ).

 

  

​CASA MEMORIALA ,,PANAIT CERNA''-FOTO LEONOV VALERIUCasa în care s-a născut poetul Panait Cerna se află în mijlocul localităţii, peste râul Cerna, în vecinătatea bisericii satului. Aceasta, o locuinţă de meşteşugar de la sfârşitul secolului XIX, a fost donată de către moştenitorii poetului pentru a fi organizată ca muzeu.

​Casa memorială “Panait Cerna”, Cerna 

CASA MEMORIALA ,,PANAIT CERNA''-FOTO LEONOV VALERIU
Casa în care s-a născut poetul Panait Cerna se află în mijlocul localităţii, peste râul Cerna, în vecinătatea bisericii satului. Aceasta, o locuinţă de meşteşugar de la sfârşitul secolului XIX, a fost donată de către moştenitorii poetului pentru a fi organizată ca muzeu. Aspectele cele mai importante privind viaţa şi opera poetului filosof Panait Cerna - constând în reproduceri după fotografii, documente, acte de stare civilă şi de studii, ediţii ale operei poetice, referinţe critice - sunt ilustrate în cadrul expoziţiei documentare, organizată în primele trei săli; alte trei săli şi un pavilion exterior sunt  destinate unei expoziţii etnografice care ilustrează specificul zonei la sfârşit de secol XIX.

 

  

​MUZEUL DE ARTA ORIENTALA BABADAG-FOTO LEONOV VALERIUExpoziţia este organizată în „Casa Panaghia”, clădire monument istoric construită în sec. XIX în vecinătatea Geamiei Ali-Gazi-Pasa; a servit iniţial drept casă de rugăciune, apoi ca sediu al seminarului musulman şi, ulterior, grădiniţă pentru copiii oraşului.

​Expoziţia de Artă Orientală - Babadag

MUZEUL DE ARTA ORIENTALA BABADAG-FOTO LEONOV VALERIU
Expoziţia de Artă Orientală - Babadag este organizată în „Casa Panaghia”, clădire monument istoric construită în sec. XIX în vecinătatea Geamiei Ali-Gazi-Pasa; a servit iniţial drept casă de rugăciune, apoi ca sediu al seminarului musulman şi, ulterior, grădiniţă pentru copiii oraşului. Expoziţia prezintă aspecte legate de arta tradiţională a turcilor şi tătarilor din Dobrogea, dar şi din zone mai îndepărtate: ţesături decorative, covoare de rugăciune, şaluri de Kashmir, broderii, piese de port tradiţional şi podoabe, vase de aramă pentru uz casnic şi de cult.

 

  

​Gospodărie ţărănească conservată “in situ”, reprezintă sinteza arhitecturii tradiţionale ţărăneşti din nordul Dobrogei, la începutul sec. XX. Ansamblul arhitectural cuprinde casa cu chiler şi câteva din anexele tipice pentru o gospodărie din această zonă: grajdul pentru animale, şoproanele, bucătăria şi cuptorul de vară, porumbarul, fântâna.

Muzeul satului nord-dobrogean

Muzeul satului nord-dobrogean din satul Enisala, o gospodărie ţărănească conservată “in situ”, reprezintă sinteza arhitecturii tradiţionale ţărăneşti din nordul Dobrogei, la începutul sec. XX.
Ansamblul arhitectural cuprinde casa cu chiler şi câteva din anexele tipice pentru o gospodărie din această zonă: grajdul pentru animale, şoproanele, bucătăria şi cuptorul de vară, porumbarul, fântâna. În aceste spaţii pot fi văzute căruţe pictate, tipic dobrogene, unelte pescăreşti, instrumentar agricol, scule şi produse de dogărie, fierărie, albinărit, olărit, instrumentar pentru industria casnică, piese de aramă cu diverse funcţionalităţi, cât şi elemente specifice spaţiului de locuit tradiţional românesc.  

 

  

​Sarî Saltuk Baba Dede, personaj legendar, este prezumtivul conducător al celor 10000 de familii de  turci selgiukizi  care au venit în Dobrogea în două valuri succesive, în 1263 şi 1278, fondând oraşul Babadag – care îi poartă numele; a condus comunitatea pâna la moartea sa, în 1304.

Mausoleul Sarî Saltuk Baba Dede, Babadag

Mausoleul Sarî Saltuk Baba Dede, Babadag. Sarî Saltuk Baba Dede, personaj legendar, este prezumtivul conducător al celor 10000 de familii de  turci selgiukizi  care au venit în Dobrogea în două valuri succesive, în 1263 şi 1278, fondând oraşul Babadag – care îi poartă numele; a condus comunitatea pâna la moartea sa, în 1304. În anul 1484 sultanul Bayazid al II-lea Veli, aflat în acea campanie militară împotriva lui Ştefan cel Mare care va aduce Imperiului Otoman stapânirea asupra Chiliei şi Cetăţii Albe, comanda ridicarea acestui mausoleu; mormântul a devenit loc de pelerinaj, fiind vizitat de toţi sultanii aflaţi în trecere prin Babadag (destul de numerosi, date fiind desele expeditii militare îndreptate împotriva Moldovei, Poloniei sau Rusiei). Imediat lângă mausoleu a existat o geamie (Ulu Cami) şi o baie turcească (ctitorite de acelaşi Bayazid al II-lea),  care nu se mai păstrează - urme ale acestor edificii se mai vedeau la 1919.  Mausoleul şi geamia au constituit nucleul unui centru monastic (tekke). Construcţia care se poate vedea astăzi nu este cea originală, aceasta datând probabil de la sfârşitul sec. XVIII (dupa asediile ruseşti din 1771, 1773 şi 1778 de pe urma cărora Babadagul a rămas complet ruinat). Mausoleul a fost restaurat între anii 2004-2007.

 

  

​MONUMENTUL INDEPENDENTEI TULCEA-FOTO LEONOV VALERIU (3) Reprezintă principala atracţie turistică a municipiului, datorită amplasării sale care oferă o vedere panoramică oraşului de la gurile Dunării. Piatra de fundaţie a primului Monument dedicat Războiului de independenţă şi reunirii Dobrogei la statul român de pe colnicul Hora a fost pusă de domnitorul Carol I cu prilejul vizitei la Tulcea, din 17 – 18 octombrie 1879.

​Monumentul Independenţei, Tulcea

MONUMENTUL INDEPENDENTEI TULCEA-FOTO LEONOV VALERIU (1)Monumentul Independenţei, Tulcea reprezintă principala atracţie turistică a municipiului, datorită amplasării sale care oferă o vedere panoramică oraşului de la gurile Dunării. MONUMENTUL INDEPENDENTEI TULCEA-FOTO LEONOV VALERIU (3)
Piatra de fundaţie a primului Monument dedicat Războiului de independenţă şi reunirii Dobrogei la statul român de pe colnicul Hora a fost pusă de domnitorul Carol I cu prilejul vizitei la Tulcea, din 17 – 18 octombrie 1879. Lucrarea a fost începută de sculptorul Giorgio Vasilescu şi terminată de sculptorul Constantin Bălăcescu în 1899, dar inaugurarea oficială a avut loc mult mai târziu, în 1904, în prezenţa regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta. Monumentul a fost conceput sub forma unui obelisc din granit de Ravena, înalt de 22 de m, având la bază un soclu cu două trepte surmontat de un piedestal. La baza obeliscului erau fixate două elemente sculpturale: un dorobanţ cu arma pe umăr, cu o goarnă în mână şi un vultur cu aripile deschise. Scara monumentală a fost placată cu calcar de Babadag.
Monumentul Independenţei Tulcea a fost distrus în timpul primului război mondial de trupele de ocupaţie; a fost refăcut în anul 1933; in lipsa fondurilor băneşti necesare s-a renunţat la cele două elemente sculpturale - dorobanţul şi vulturul.
         Cu ocazia centenarului Independenţei de stat a României Monumentul a fost refăcut în forma sa iniţială din 1899 – adăugându-se cele două elemente sculpturale operă a arhitectului Cristea Grosu - şi inaugurat la 9 mai 1977.

 

  

​MIRCEA CEL BATRAN - FOTO LEONOV VALERIUA fost ridicat în anii 1900 - 1902 pe locul numit până în 1947 Piaţa Mircea (astăzi, intersecţia Str. Isaccei, Antipa, Păcii şi 14 Noiembrie). Monumentul avea un soclu de 5 m, alcătuit din blocuri de granit; statuia, înaltă de 4 m, îl reprezenta pe domnitor în armură, cu mantia pe umăr, cu coroana princiară pe cap, cu sabia în mâna stângă şi buzduganul în mâna dreaptă....

​Monumentul lui Mircea cel Bătrân, Tulcea

MIRCEA CEL BATRAN - FOTO LEONOV VALERIUMonumentul lui Mircea cel Bătrân, Tulcea a fost ridicat în anii 1900 - 1902 pe locul numit până în 1947 Piaţa Mircea (astăzi, intersecţia Str. Isaccei, Antipa, Păcii şi 14 Noiembrie). Monumentul avea un soclu de 5 m, alcătuit din blocuri de granit; statuia, înaltă de 4 m, îl reprezenta pe domnitor în armură, cu mantia pe umăr, cu coroana princiară pe cap, cu sabia în mâna stângă şi buzduganul în mâna dreaptă. La baza soclului erau amplasaţi doi lei ţinând sub labe trofee obţinute de domnitor în luptele cu duşmanul. În faţa monumentului era plasată o placă de bronz pe care era gravată titulatura domnitorului „Io Mircea Mare Voievod şi Domn de amândouă părţile de peste toată Dunărea până la Marea cea Mare şi cetatea Darstorului stăpânitor”. Distrus de către trupele de ocupaţie în 1916-1918,  din monument a rămas doar soclul ce se mai păstrează şi azi în parcul de pe strada Păcii, vis-à-vis de sediul actual al Prefecturii. Cu toată strădania unor comitete de iniţiativă constituite în perioada interbelică, monumentul nu a mai fost refăcut. În anul 1940, pe soclul monumentului a fost amplasată, pentru scurt timp statuia Regelui Ferdinand I, adusă de la Ismail.
Actuala statuie ecvestră a lui Mircea cel Bătrân din centrul oraşului este opera sculptorului Ion Jalea şi a fost dezvelită la 1 decembrie 1972. Pe frontispiciul piedestalului, pe o placă de marmură, este scris „Mircea cel Bătrân. Domn al Ţării Româneşti 1386 – 1418”.
O iniţiativă a Fundaţiei “Galeriile Acum” în 2002 de a reface monumentul din 1902 s-a finalizat, din păcate, cu un monument ce nu respecta proporţiile şi nici toate elementele acestuia.

 

  

​PARCUL PERSONALITATILOR - 16Parcul se întinde pe o suprafaţă de 17.000 mp, situat în imediata apropiere a Bibliotecii Judeţene „Panait Cerna”, dintre care 3 200 mp sunt alei mozaicate şi 1700 mp alei asfaltate.

​Parcul Personalităţilor, Tulcea

PARCUL PERSONALITATILOR - 16Parcul Personalităţilor, Tulcea se întinde pe o suprafaţă de 17000 mp, situată în imediata apropiere a Bibliotecii Judeţene „Panait Cerna”, dintre care 3.200 mp sunt alei mozaicate şi 1.700 mp alei asfaltate.
Parcul  a fost inaugurat în anul 1995, materializîndu-se ideea creării unui spaţiu verde care să cuprindă busturile personalităţilor de vază ale Dobrogei, 14 la număr - la care se adaugă şi cele ale lui Carol I şi Mihail Kogălniceanu, amplasate în alte părţi ale oraşului. 

 

  

​Primul sediu al „Gimnaziului Real de Băieţi” a fost, între 1883-1903, clădirea construită între 1864-1867 de către Ahmed Resim Paşa, muteshariful Sangeacului Tulcea.

​Liceul „Spiru Haret”, Tulcea

Liceul „Spiru Haret”, Tulcea.Primul sediu al „Gimnaziului Real de Băieţi” a fost, între 1883-1903, clădirea construită între 1864-1867 de către Ahmed Resim Paşa, muteshariful Sangeacului Tulcea. Imobilul se află puţin mai jos de actualul corp C al liceului. În 1902 s-a construit noul sediu al şcolii, clădire care nu se mai păstrează astăzi. În perioada 1925 - 1926 se construieşte, din colecta publică iniţiată de Constantin Motomancea (director al liceului în acea perioadă), actualul corp de nord al clădirii, având ca arhitect pe C. Hârjeu. Între anii 1926 -  1930 se ridică actualul corp central, având ca arhitect pe Gh. Brătescu. Între 1973-1974 se ridică corpul de sud, replică a aripii de nord a liceului. Între anii 1903-1941 s-a numit „Liceul Principele Carol”  şi a primit  numele lui Spiru Haret în anul 1970.

 

  

​MUZEUL FARUL VECHI SULINA - FOTO LEONOV VALERIUFarul, construit în la începutul sec. XIX de către autorităţile otomane - în apropierea, la vremea respectivă, a punctului de vărsare a Dunării în Mare, preluat ulterior de către Comisiunea Europeană a Dunării în 1879, se află astăzi la 1,5 km de ţărmul mării.

​Farul Comisiei Europene a Dunării de la Sulina

MUZEUL FARUL VECHI SULINA - FOTO LEONOV VALERIUFarul, construit în la începutul sec. XIX de către autorităţile otomane - în apropierea, la vremea respectivă, a punctului de vărsare a Dunării în Mare, preluat ulterior de către Comisiunea Europeană a Dunării în 1879, se află astăzi la 1,5 km de ţărmul mării. Construcţia, cu o înălţime de 17,34 m, de formă tronconică, este zidită din cărămidă  legată cu mortar de var, tencuită la interior şi exterior; în interior, pe toată înălţimea construcţiei, are o scară metalică în spirală, ancorată în zidărie, iluminată prin trei ferestre circulare, aşezate la înălţimi diferite la fiecare spirală a scării. La nivelul superior al construcţiei s-a amenajat o platformă de circulaţie cu balustradă în jurul vigiei farului, accesibilă vizitatorilor. Vigia (cupola) farului a fost construită din tablă de cupru cilindrică, cu diametru de 2 m, acoperită cu table în pantă şi cu vârf pe care era montată o giruetă. Farul a suferit în timp o serie de modernizări: cupolei farului i s-au adăugat pe contur un număr de patru rânduri de ochiuri de ferestre cu sticlă din cristal gros, unele dintre ele păstrate până în zilele noastre.
În jurul farului s-au construit clădiri cu locuinţe pentru personal şi depozite pentru materialele necesare funcţionării  farului.
Proprietate a Comisiunii, Farul a fost transferat, după desfiinţarea acesteia, Administraţiei Fluviale a Dunării de Jos din Galaţi, ulterior intrând în patrimoniul Muzeului „Delta Dunării” din Tulcea. În 1991 este preluat de către Ministerul Culturii şi restaurat. Astăzi, monumentul istoric se află în administrarea Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, funcţionând ca muzeu. Expoziţia amenajată în cele două săli aflate la parterul complexului înfăţişează - prin documente şi fotografii - istoria oraşului Sulina în perioada Comisiunii Europene a Dunării şi viaţa a două personalităţi marcante pentru Sulina: dirijorul George Georgescu şi comisarului maritim Eugeniu P. Botez, acesta din urmă cunoscut ca autor, sub pseudonimul literar Jean Bart, al romanului „Europolis”.

 

  

​FARUL VECHI -SULINAEste situat pe malul stâng al Dunării, iar legătura sa cu partea continentală se realizează printr-un lung dig de piatră. Ceea ce este fascinant la acest dig este faptul că el încă mai păstrează inscripţiile celor ce au participat la construcţia sa.

​Farul Observator (Farul vechi) de la Sulina

FARUL VECHI -SULINA
Farul Observator (Farul vechi) de la Sulina a fost construit în perioada Comisiunii Europene a Dunării. Actualmente este scos din funcţiune. Este situat pe malul stâng al Dunării, iar legătura sa cu partea continentală se realizează printr-un lung dig de piatră.
Ceea ce este fascinant la acest dig este faptul că el încă mai păstrează inscripţiile celor ce au participat la construcţia sa. Farul observator este cel la care s-au realizat filmări pentru filmul „Toate pânzele sus”. Măiestria construcţiei şi sălbăticia naturii în care este amplasat, dau acestui obiectiv un aer misterios şi arhaic.