Cetatea de pe Valea Slavei, identificată de V.Pârvan cu polis Ibida, pomenită de izvoarele antice, a fost construită de romani în punctul de intersecţie al celor mai importante drumuri din Dobrogea romană, într-o zonă cu urme de locuire din epoca pietrei (paleoliticul mijlociu, neolitic), epoca bronzului, epoca fierului. Cetatea constituie cel mai mare sistem defensiv de epocă romană târzie din Dobrogea, compus din cetatea mare de pe Valea Slavei - cu o suprafaţă fortificată de 24 ha, 24 de turnuri şi 3 porţi -, fortificaţia-anexă de pe Dealul Harada – cu o suprafaţă fortificată de 3,5 ha, 8 turnuri - şi un fort – situat în punctul cel mai înalt de pe deal. Cercetările arheologice au scos la lumină Poarta de Vest, cu podul de traversare a râului Slava, o porţiune din zidul de incintă, turnurile 8 şi 10, o bazilică paleocreştină cu 3 nave, cu coloane şi capiteluri din marmură, un cavou de familie şi peste 150 de morminte din necropola romano-bizantină a cetăţii. În teritoriul oraşului antic a fost descoperit un complex monastic paleocreştin ce a funcţionat între a doua jumătate a sec.IV şi prima parte a sec.VII p.Chr. |