Skip Ribbon Commands
Skip to main content
Attachments
  
  
Sumar
Continut
  

​ MONUMENTUL PALEOCRESTIN NICULITEL   - FOTO LEONOV  VALERIUMonumentul paleocreştin de la Niculiţel este situat în partea de nord-est a localităţii, la baza dealului Piatra Roşie. Este constituit dintr-o bazilică cu trei nave şi absidă semicirculară, construită în timpul domniei lui Valens şi refăcută în vremea împăratului Theodosius II ...

 

Bazilica paleocreştină Niculiţel

MONUMENTUL PALEOCRESTIN NICULITEL   - FOTO LEONOV  VALERIU
 
Monumentul paleocreştin de la Niculiţel este situat în partea de nord-est a localităţii, la baza dealului Piatra Roşie. Este constituit dintr-o bazilică cu trei nave şi absidă semicirculară, construită în timpul domniei lui Valens şi refăcută în vremea împăratului Theodosius II. Sub altar a fost ridicată, în aceeaşi perioadă cu bazilica, o criptă martirică cu ziduri laterale înalte şi acoperiş sub formă de cupolă hemisferică, ce conţinea osemintele a şase martiri: patru dintre aceştia - Zotikos, Attalos, Kamasis şi Philippos - au fost identificaţi într-un sicriu colectiv, în partea superioară a criptei; alţi doi fuseseră depuşi în partea inferioară fără a li se preciza numele. Inscripţiile descoperite în criptă atestă sacrificiul lor suprem pentru credinţă. Cei patru martiri au fost canonizaţi şi figurea

 

  

​ BISERICA BUNA VESTIRE-FOTO LEONOV VALERIUBiserica „Buna Vestire”, cunoscută şi sub numele de „Biserica  Grecească”, a fost  construită între 1848 / 1854 - 1869 pe locul unei alte biserici, din lemn, ridicată de comunitatea elenă în 1835, care a fost reşedinţa episcopală cu rang de mitropolie greacă...

 

​Biserica ortodoxă „Buna Vestire”, Tulcea, numită „Grecească”

BISERICA BUNA VESTIRE-FOTO LEONOV VALERIU
 
Biserica „Buna Vestire”, cunoscută şi sub numele de „Biserica  Grecească”, a fost  construită între 1848 / 1854 - 1869 pe locul unei alte biserici, din lemn, ridicată de comunitatea elenă în 1835, care a fost reşedinţa episcopală cu rang de mitropolie greacă.
Primul titular cunoscut al Mitropoliei de la Tulcea a fost Panaret, fost episcop al Ecumeniei (în Anatolia), atestat în documente începând din 1839.
Urmaşul acestuia a fost Dionisie, ales la o dată ce nu se cunoaşte. Biserica actuală a avut arhitect pe Ştefan Dopron.
 
 

 

  

 
BISERICA SFANTUL ATANASIE- FOTO LEONOV VALERIU 3_2Biserica „Sf. Atanasie” a fost ridicată în prima jumătate a sec. XIV ca biserică a unei curţi feudale;  avea dimensiunile iniţiale de 11,5 x 6,5 m şi un altar semicircular acoperit cu o semicalotă. În primele decenii ale sec. XV biserica îşi încetează activitatea..

​Biserica ortodoxă „Sf. Athanasie” de la Niculiţel

BISERICA SFANTUL ATANASIE- FOTO LEONOV VALERIU 3_2
 
Biserica „Sf. Atanasie” a fost ridicată în prima jumătate a sec. XIV ca biserică a unei curţi feudale;  avea dimensiunile iniţiale de 11,5 x 6,5 m şi un altar semicircular acoperit cu o semicalotă. În primele decenii ale sec. XV biserica îşi încetează activitatea; este redată cultului la începutul sec. XVI – ca biserică a comunităţii parohiale din zonă –, moment când au loc şi primele modificări: limita vestică a pronaosului a fost extinsă cu 1,3 m şi s-a refăcut zidul absidei altarului.
În cursul sec. XVII pronaosul este din nou mărit spre vest cu 1 m. În jurul anului 1880 au loc ultimele intervenţii şi transformări: zidul despărţitor dintre naos şi pronaos a fost demolat parţial şi înlocuit cu o arcadă, s-a refăcut şarpanta şi învelitoarea, iar la extremitatea vestică a lăcaşului s-a adăugat o turlă-clopotniţă din lemn. În prezent biserica funcţionează ca biserică de cult.

 

  

 
BISERICA ORTODOXA SFANTUL GHEORGHE ISACCEA-FOTO LEONOV VALERIUA fost ridicată la sfârşitul sec. al XVIII-lea -începutul sec. al XIX-lea, pe locul unui modest lăcaş de cult. În 1842 Înalta Poartă a încuviinţat refacerea lui (document scris în limba arabă şi tradus de hogea de la Isaccea, Osman Hurşit)...

​Biserica ortodoxă „Sf. Gheorghe” din Isaccea

BISERICA ORTODOXA SFANTUL GHEORGHE ISACCEA-FOTO LEONOV VALERIUBiserica ortodoxă „Sf. Gheorghe” din Isacceaa fost ridicată la sfârşitul sec. al XVIII-lea -începutul sec. al XIX-lea, pe locul unui modest lăcaş de cult. În 1842 Înalta Poartă a încuviinţat refacerea lui (document scris în limba arabă şi tradus de hogea de la Isaccea, Osman Hurşit). Inscripţiile dăltuite pe crucile din curtea bisericii au scrisul românesc, cu caractere chirilice, şi datează din anii 1832-1834. La început a fost construită cu naos. În 1942 i s-a adăugat pronausul. Are formă de cruce. Stilul este bizantin. Naosul şi altarul au fost zidite iniţial, îngropate în pământ până la jumătate, fiind construită sub ocupaţia otomană (religia musulmană nu admitea ca turlele bisericilor creştine să fie mai înalte ca minaretul geamiei). Crucea din altar şi cea de pe turlă au avut la bază semiluna - pecetea epocii, dictat al stăpânirii otomane. În anii noştri turla a fost înlocuită şi o parte din pământul ce îngropa zidurile îndepărtat. Mai sunt şi alte mărturii privind vechimea bisericii: o icoană cu chipul Sf. Gheorghe, datată 1824; o altă icoană, nedatată, mult mai veche. Maniera picturii este comună bisericilor din secole XVII-XVIII. Pe icoana Sf. Gheorghe sunt arătate etapele martirajului său, cu fragmente din acatistul Sf. Gheorghe şi cu indicaţia că a fost făcută de „Nicolae şi soţia sa Chiriţa”. Ca dată a fondării bisericii se poate lua anul 1830 - după cele relatate de călătorul francez Boucher de Perthes în lucrarea sa „Voayage en Constantinopole, dar şi altele, care sublinia în 1853 că „sevede foarte departe, o biserică mare înălţată acolo în 1830 şi anume chiar pe locul unde împăratul Nicolae ţinuse o cuvântare soldaţilor săi, şi unde făcuse cu ei rugăciune înaintea plecării ruşilor contra turcilor”. Biserica posedă un valoros iconostas de lemn, datând din epoca lui Vasile Lupu (cca.1645), adus aici de la fosta mănăstire Adam (jud. Galaţi). Constructorii bisericii au folosit pentru piciorul mesei din altar, un monument funerar de epocă romană.
 
 

 

  

 
SFANTU GHEORGHE - TULCEAÎntre anii 1830-1840, la venirea primului val de colonişti bulgari din sudul Basarabiei, comunitatea nou constituită ridică o mică biserică din lemn, care va fi distrusă destul de repede de inundaţii (terenul corespunzând actualului Parc Piaţa Nouă era ocupat de un ghiol, şi zona dintre acesta şi faleză era frecvent lovită de inundaţii; nu a fost complet asanată decât în preajma Primului Război Mondial)...

​Biserica ortodoxă „Sf. Gheorghe”, Tulcea, numită „Biserica Bulgărească” sau „Biserica cu Ceas”

SFANTU GHEORGHE - TULCEA
Între anii 1830-1840, la venirea primului val de colonişti bulgari din sudul Basarabiei, comunitatea nou constituită ridică o mică biserică din lemn, care va fi distrusă destul de repede de inundaţii (terenul corespunzând actualului Parc Piaţa Nouă era ocupat de un ghiol, şi zona dintre acesta şi faleză era frecvent lovită de inundaţii; nu a fost complet asanată decât în preajma Primului Război Mondial).
În anul 1857 se construieşte actualul edificiu al bisericii pentru comunitatea mărită de sosirea unui nou val de imigranţi, cu puţin înainte de războiul Crimeei. În curtea bisericii au fost construite doua şcoli – una între 1859-1862 (Gimnaziul Bulgăresc),  azi demolată, cealaltă între 1881-1882 (Şcoala Naţională Bulgară de fete), care mai există şi azi, la nord de biserică. Biserica a fost reparată şi consolidată în anul 1897. Pictura interioară datează din 1927.
 
 

 

  

 
CATEDRALA SFANTUL NICOLAE TULCEA - FOTO LEONOV VALERIUPopulaţia românească evacuată la Tulcea după Pacea de la Adrianopole (1829, prin care Delta era cedată Rusiei, şi în care se stipula ca teritoriul din dreapta braţului Sf. Gheorghe să rămână nelocuit „până la o depărtare de două ore de fluviu”) din actualele localităţi Nufăru, Beştepe, Mahmudia, Sarinasuf, Dunavăţ, şi stabiliţi definitiv în oraş...

​Catedrala ortodoxă „Sf. Nicolae” din Tulcea

CATEDRALA SFANTUL NICOLAE TULCEA - FOTO LEONOV VALERIU
Populaţia românească evacuată la Tulcea după Pacea de la Adrianopole (1829, prin care Delta era cedată Rusiei, şi în care se stipula ca teritoriul din dreapta braţului Sf. Gheorghe să rămână nelocuit „până la o depărtare de două ore de fluviu”) din actualele localităţi Nufăru, Beştepe, Mahmudia, Sarinasuf, Dunavăţ, şi stabiliţi definitiv în oraş, dar în principal beştepenii, ridică, între anii 1835-1845 (alte surse indică perioada 1846-1847), un mic lăcaş de cult din lemn, care s-a aflat în curtea actualei catedrale, spre nord.
Între anii 1862-1865 (alte surse indică anii 1865-1868) se ridică, lângă cea amintită, construcţia care se păstrează până astăzi, fiind primul edificiu creştin din Tulcea acelei perioade căreia i s-a permis, prin iradea (autorizaţie) emisă de sultan, să-şi înalţe turle pe corpul bisericii. (În interiorul Imperiului Otoman bisericile cu turle, susceptibile a fi mai înalte decât minaretele geamiilor şi moscheilor, erau excepţii confirmate de autorizaţii speciale emise de cancelaria sultanului; de aceea celelalte biserici ridicate în Tulcea în acea perioada au, în general turnuri-clopotniţă adaugate fie mai târziu, fie construite în preajma Războiului de Independenţă).  În curtea bisericii a funcţionat o şcoală care s-a numit, între anii 1865-1878, „Şcoala Primară Română”, organizată de membrii parohiei.
Clădirea sa a fost distrusă  în timpul Primului Război Mondial. Pictura interioară aparţine pictorului Marinescu şi datează

 

  

 
Biserica romano catolică „SfA fost zidită în anul Domnului 1868, purtând hramul Sf. Nicolae, fiind sfinţită în anul 1869. Clopotniţa are trei clopote, două dintre ele având inscripţia: „Sulina 1933”. Covoarele şi tapiseriile, înrămate, sub sticlă, sunt donaţii ale enoriaşilor greci ai oraşului Sulina. Este o fostă filială a bisericii Sf. Nicolae....

 

​ Biserica ortodoxă „Sf. Nicolae” din Sulina, numită „Grecească

Biserica romano catolică „Sf
Biserica ortodoxă „Sf. Nicolae” din Sulina, numită „Greceascăa fost zidită în anul Domnului 1868, purtând hramul
Sf. Nicolae, fiind sfinţită în anul 1869. Clopotniţa are trei clopote, două dintre ele având inscripţia: „Sulina 1933”. Covoarele şi tapiseriile, înrămate, sub sticlă, sunt donaţii ale enoriaşilor greci ai oraşului Sulina.
Este o fostă filială a bisericii Sf. Nicolae. În anul 1906 biserica era în stare bună, funcţiona cu doi preoţi şi trei cântăreţi şi deţinea două proprietăţi. În altar, Sf. Masa are deasupra un frumos baldachin lucrat de maistrul Constantin Ioan.
A fost restaurată în 1923 şi 1956.
 

        
 
 

 

  

 
Biserica ortodoxă „SfBiserica ortodoxă Sf. Nicolae era cunoscută drept Catedrală, fiind prevăzută cu Amvon. Deoarece erau multe etnii care se adunau aici, credincioşii bisericii ortodoxe romane şi-au construit biserica cu hramul Sf. Nicolae - patronul marinarilor - în anul 1866, alături de altă biserică veche de lemn pe care, la punerea în funcţiune a acestei noi biserici, au demolat-o, folosind din ea doar catapeteasma, parte din icoane şi cărti de ritual.. ..

 

Biserica ortodoxă „Sf. Nicolae”, fostă catedrală , Sulina

Biserica ortodoxă „Sf
 
Biserica ortodoxă Sf. Nicolae era cunoscută drept Catedrală, fiind prevăzută cu Amvon. Deoarece erau multe etnii care se adunau aici, credincioşii bisericii ortodoxe romane şi-au construit biserica cu hramul Sf. Nicolae - patronul marinarilor - în anul 1866, alături de altă biserică veche de lemn pe care, la punerea în funcţiune a acestei noi biserici, au demolat-o, folosind din ea doar catapeteasma, parte din icoane şi cărti de ritual.
Pe locul Sf. Mese din altarul bisericii vechi, ca spaţiul respectiv să nu fie călcat de oameni, s-a construit o troiţă monument, având icoana Sf. Nicolae - Hramul bisericii care există şi astăzi. Biserica a fost restaurată în anul 1923 de către Arhim Calenic, parohul de atunci al bisericii, renovată în anul 1956 de către preotul Vasile Andreescu, înmormântat în curtea bisericii ortodoxe Sf. Alexandru şi Nicolae.
În biserica ortodoxă Sf. Nicolae nu se mai slujeşte din 05 septembrie 1982, de când a fost sfinţită Biserica Ortodoxă Sfântul Alexandru şi Nicolae, actuala Catedrală.
 
 

 

  

​Biserica romano – catolică Sf. Nicolae a fost sfinţită în anul 1863, construcţia fiind rezultatul efortului financiar al comunităţii italiene din oraşul Sulina. Este împrejmuită de un gard de fier forjat, prins între coloane de piatră, pe partea superioară în mijlocul fiecărei coloane se află cate o ţeavă de fier în care, în vreme de sărbătoare, se introduceau steaguri...

Biserica romano - catolică „Sf. Nicolae” din Sulina

Biserica romano – catolică Sf. Nicolae a fost sfinţită în anul 1863, construcţia fiind rezultatul efortului financiar al comunităţii italiene din oraşul Sulina. Este împrejmuită de un gard de fier forjat, prins între coloane de piatră, pe partea superioară în mijlocul fiecărei coloane se află cate o ţeavă de fier în care, în vreme de sărbătoare, se introduceau steaguri.
Stilul construcţiei este de tip italian, specific celei de-a doua jumătăţi a secolului IX. O parte din vitraliile bisericii sunt originale. Este o construcţie din piatră de Malta şi cărămidă. Cele trei clopote din clopotniţa bisericii au fost turnate din bronz şi datează din anul sfinţirii bisericii, respectiv anul 1863. Cum intri în interiorul bisericii, pe cele două laturi, latura sudică şi vestică, se află 14 picturi care simbolizează „Calea Crucii”, ce reprezintă drumul străbătut de Isus Hristos de la temniţa în care a fost închis şi până în momentul răstignirii Lui, pe muntele Golgota. Deasupra altarului mare se află icoana Sf. Nicolae, protectorul bisericii. Pe masa ce reprezintă altarul mic, se află Liturghia. Până în anul 1970 slujbele erau ţinute în limba latină, apoi slujbele au fost ţinute în limba romană. Cum păşeşti pragul bisericii, în dreapta se află o statuetă ce îl întruchipează pe Sf. Nicolae. Balconul bisericii găzduia corul şi cântăreţii bisericii.
 
 

 

  

 
Biserica ortodoxă Sf1882 reprezintă pentru Sulina anul în care este conştientizată construirea unei noi biserici. Astfel, viaţa religioasă de la gurile Dunării capătă o altă dimensiune odată cu sosirea preotului V. Gheorghiu, care transformă nevoia realizării acestei construcţii din vis în realitate...

Catedrala ortodoxă „Sf. Nicolae şi Alexandru” din Sulina

Biserica ortodoxă Sf1882 reprezintă pentru Sulina anul în care este conştientizată construirea unei noi biserici. Astfel, viaţa religioasă de la gurile Dunării capătă o altă dimensiune odată cu sosirea preotului V. Gheorghiu, care transformă nevoia realizării acestei construcţii din vis în realitate. Organizează corala bisericii, cu care participă în 1906 la Expoziţia de la Bucureşti şi câştigă o medalie de aur ce atrage simpatia regelui Carol I. Având acest ascendent moral, începe în 1908 colecţia bănească pentru biserica visată, iar în 1910, în prezenţa familiei regale se pune piatra de temelie la Catedrala Deltei. În actul de fundaţie se spune: „Începutu-sa acest dumnezeiesc lăcaş cu hramul Sf. Ierarh Nicolae şi Sf. Alexandru, patronul zilei de 30 august, când oastea romană la 1877 a marturisit pe câmpul de luptă vechi virtuţi străbune, astăzi 31 octombrie 1910, într-al 45-lea an de domnie al Mariei Sale Regele Carol I şi al soţiei sale, Maria Sa Regina Elisabeta”. În fruntea comitetului de iniţiativă, reunit în 1932 pentru strângerea fondurilor necesare finalizării lucrărilor, s-a aflat Gala Galaction.
 
 

 

  

 
GEAMIA AZAZIE TULCEA-FOTO LEONOV VALERIUGeamia Azizyie a fost construită în anul 1863, în timpul domniei sultanului Abdul Aziz, căruia îi este dedicată şi de la care îi provine numele. Este una dintre cele mai mari geamii construite de către Imperiul Otoman pe teritoriul Dobrogei, din piatră cioplită cu o grosime de 85 cm, are în dotare un număr impresionant de ferestre (32)..

 

​ Geamia / Moscheea Azizyie, Tulcea

GEAMIA AZAZIE TULCEA-FOTO LEONOV VALERIU
Geamia Azizyie a fost construită în anul 1863, în timpul domniei sultanului Abdul Aziz, căruia îi este dedicată şi de la care îi provine numele.
Este una dintre cele mai mari geamii construite de către Imperiul Otoman pe teritoriul Dobrogei, din piatră cioplită cu o grosime de 85 cm, are în dotare un număr impresionant de ferestre (32), amplasamentul lor fiind de 18 în zona superioară şi asigurând iluminarea naturală pentru terasa interioară ce împrejmuieşte geamia pe trei laturi şi un număr de 14 ferestre în zona inferioară.
De la început, pe lângă geamie a funcţionat o şcoală turcească, care îşi avea sediul în imobilul din (actuala) str. Independenţei nr. 4, existent şi astăzi. Minaretul geamiei vizibil în zilele noastre datează din anul 1897, când a fost reconstruit  din fonduri puse la dispoziţie de Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice.
 
 

 

  

 
GEAMIA DIN ISACCEA - FOTO LEONOV VALERIUSituată în centrul oraşului, Geamia Azizie din Isaccea este un monument istoric ridicat în epoca feudală, datând probabil din secolele XVII -XVIII şi restaurată în 1860 de Mahmud Efendi. Construcţia cuprinde o cameră, sală de rugăciuni a credincioşilor musulmani...

​Geamia din Isaccea

GEAMIA DIN ISACCEA - FOTO LEONOV VALERIU
Situată în centrul oraşului, Geamia Azizie din Isaccea este un monument istoric ridicat în epoca feudală, datând probabil din secolele XVII -XVIII şi restaurată în 1860 de Mahmud Efendi.
Construcţia cuprinde o cameră, sală de rugăciuni a credincioşilor musulmani. La intrarea din faţă, în interior, este prevăzută cu o treaptă înaltă unde credincioşii îşi lasă încălţămintea. Lângă cladire se înalţă minaretul (25 m), cu un diamentru de 3,55 m. Este construită din piatră, cărămidă şi lemn.
S-a restaurat de mai multe ori, respectându-se arhitectura originală. Serveşte şi astăzi practicilor religioase ale cultului musulman. În sala de rugăciuni se află o placă de piatră, unde sunt inscripţii dăltuite, cu caractere arabe.
 
 
 
 

 

  

 
GEAMIA BABADAD - FOTO LEONOV VALERIUGeamia lui Ali Gazi-Paşa (Babadag) a fost ridicată la începutul sec. XVII  de către generalul de corp de armată Ali Gazi Paşa,  Este cel mai vechi monument de artă musulmană din România, cu plan dreptunghiular, cu pridvor monumental cu arcade şi minaret înalt de 21 m...

​Geamia şi mormântul lui Ali Gazî Paşa, Babadag

GEAMIA BABADAD - FOTO LEONOV VALERIUGeamia lui Ali Gazi-Paşa (Babadag) a fost ridicată la începutul sec. XVII  de către generalul de corp de armată Ali Gazi Paşa.
Este cel mai vechi monument de artă musulmană din România, cu plan dreptunghiular, cu pridvor monumental cu arcade şi minaret înalt de 21 m. Cercetările arheologice efectuate în curtea geamiei în anii 1994-1996 au dus la dezvelirea parţială a vestigiilor unui han de mari dimensiuni, cu intrare monumentală şi curte interioară - probabil un caravansaray. Acest han a funcţionat până la 1771, an când Babadagul în întregime a fost ruinat în urma asediului de către trupele ruseşti în contextul conflictului ruso-austro-turc.
În curtea Geamiei se află Mormântul lui Ali Gazi Paşa, de formă hexagonală, datând din sec. XVII. Reparaţiile din 1910 şi 1994-1997 asupra celor două monumente au schimbat aspectul lor iniţial.

 

  

 
GEAMIA DIN MACIN - FOTO LEONOV VALERIUA fost construită în anul 1860, având drept ctitor pe Hagi Berbe Ahmet.

  

 

 

MANASTIREA CELIC DERE- FOTO LEONOV VALERIUMănăstirea Celic (Cilic), situată la 28 km de Tulcea, între satele Poşta şi Teliţa, pe valea Cilicului a fost întemeiată între 1841-1844 de către Athanasie Lisavenco, arhimandrit, şi Paisie, schimonah, ca mănăstire mixtă...

 

​Mănăstirea Celic Dere

MANASTIREA CELIC DERE- FOTO LEONOV VALERIUMănăstirea Celic (Cilic), situată la 28 km de Tulcea, între satele Poşta şi Teliţa, pe valea Cilicului a fost întemeiată între 1841-1844 de către Athanasie Lisavenco, arhimandrit, şi Paisie, schimonah, ca mănăstire mixtă. A fost părăsită apoi timp de 10 ani şi distrusă în timpul Războiului Crimeei, când arhimandritul s-a refugiat în sudul Basarabiei, de unde venise iniţial. În 1846 călugărilor li se construieşte un schit la Cilicul de Jos (actuala mănăstire Saun), Celicul rămânând mănăstire de călugăriţe. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a mănăstirii, ridicată în forma actuală la începutul sec. XX, operă a arhitectului Toma Dobrescu, este printre puţinele construcţii etajate de acest gen din România, cu o biserică de iarnă la demisol şi biserică de vară la parter.
Mănăstirea are aspectul unui sat cu gospodării împrăştiate, în care se remarcă în mod deosebit casa stăreţiei şi casa ce adăposteşte muzeul de artă ecleziastică;  muzeul mănăstirii, organizat în fostul atelier de pictură religioasă şi de ţesut covoare, este deţinătorul unui important tezaur de obiecte de cult, între care peste 50 de exemplare de carte veche românească din sec. XVII-începutul sec. XIX, între care, cele mai valoroase sunt, neîndoielnic, Cazania lui Varlaam (1643) şi Biblia de la Bucureşti (1688). În curtea mănăstirii se află o moară de vânt, monument de arhitectură. 

 

  

 
MANASTIREA COCOS - FOTO LEONOV VALERIUMănăstirea Cocoş, situată la  a fost întemeiată în anul 1833 de trei călugări români veniţi de la Muntele Athos:  Visarion (fost ieromonah la Mănăstirea Neamţ), Gherontie şi Isaiia, pe spezele mocanulu transhumant Nicolae Hagi Ghiţă Poenaru. Prima biserică a mănăstirii a fost reparată în 1842 şi 1846 şi s-a păstrat până în 1910 când a fost demolată pentru a se putea construi biserica actuală. În 1853 s-a construit o a doua biserică, de dimensiuni mai mari decât prima, cu hramul „Sf. Treime”..

​Mănăstirea Cocoş

MANASTIREA COCOS - FOTO LEONOV VALERIUMănăstirea Cocoş, situată la  a fost întemeiată în anul 1833 de trei călugări români veniţi de la Muntele Athos:  Visarion (fost ieromonah la Mănăstirea Neamţ), Gherontie şi Isaiia, pe spezele mocanulu transhumant Nicolae Hagi Ghiţă Poenaru. Prima biserică a mănăstirii a fost reparată în 1842 şi 1846 şi s-a păstrat până în 1910 când a fost demolată pentru a se putea construi biserica actuală. În 1853 s-a construit o a doua biserică, de dimensiuni mai mari decât prima, cu hramul „Sf. Treime”. Şi aceasta a fost demolată în primăvara anului 1911 pentru a face loc noului lăcaş. Actuala biserică s-a construit între anii 1911-1913 după planurile arhitectului Toma Dobrescu. Pictura a fost executată între anii 1913-1916 de către italianul F. de Biasse, cu excepţia pridvorului pictat de iconograful local Geo Cardaş. Turnul-clopotniţă de la intrarea în mănăstire a fost ridicat între anii 1864-1883. Corpul estic de chilii a fost construit începând cu 1905, iar între anii 1910-1911 s-a ridicat corpul de nord (unde se află în prezent muzeul mănăstirii). Între 1926-1929 se construieşte corpul de chilii din dreapta turnului-clopotniţă. Mănăstirea a fost afectată puternic de cutremurul din 1940 şi de incendiul din iulie 1947 (când a ars clopotniţa şi s-au topit clopotele) şi restaurată între 1954-1956 şi 1957-1959.
Mănăstirea Cocoş  are o colecţie importantă de carte de cult, adunată din toate parohiile judeţului Tulcea.

 

  

 
MANASTIREA SAON- FOTO LEONOV VALERIUÎnfiinţată în 1846 ca paraclis metoc de călugării plecaţi de la Mănăstirea Celic - Dere care au ridicat din chirpici un Paraclis şi câteva chilii. Din anul 1881, prin strămutarea la Saon a celorlalţi călugări de la Celicul de Jos de către Episcopul Iosif Gheorghian, schitul Saon devine de sine stătător. ..

 

​ Mănăstirea Saon

MANASTIREA SAON- FOTO LEONOV VALERIUÎnfiinţată în 1846 ca paraclis metoc de călugării plecaţi de la Mănăstirea Celic - Dere care au ridicat din chirpici un Paraclis şi câteva chilii. Din anul 1881, prin strămutarea la Saon a celorlalţi călugări de la Celicul de Jos de către Episcopul Iosif Gheorghian, schitul Saon devine de sine stătător. În acelaşi an, călugării de la Saon au ridicat din chirpici şi lemn o biserică cu hramul „Înălţarea Domnului” şi două corpuri de chilii, din care până azi a rămas cel din dreapta Paraclisului. Pictura murală a Paraclisului a fost realizată de fosta stareţă Maria Odudencu împreună cu maica Salomeea, catapeteasma fiind executată de C. Kipirlin în 1957. Picturile murale îi redau pe Sf. Efrem Sirul, Sf. Spiridon, Sf. Grigore Decapolitul, Sf. Ştefan, Sf. Gheorghe, Sf. Prooroc Daniil, Sf. Trifon, Sf. Maria Egipteanca, Sf. Zosima, Sf. Varvara, Sf. Paraschiva, Sf. Nicolae. La intrare în Paraclis te întâmpină scena urcării la cer a Sf. Prooroc Ilie şi Sf. Prooroc Ilie hrănit de corb. În timpul stareţului Filimon (1889 - 1905), schitul a fost distrus de un incendiu, doar biserica ramânând neatinsă de flăcări. În anul 1909, Episcopul Nifon Niculescu trece temporar schitul sub administrarea Mănăstirii Cocoş. La 1 septembrie 1909, Episcopul Nifon pune temelia bisericii noi cu hramul "Acoperamântul Maicii Domnului" zidită din cărămidă şi piatră, cu trei turle. În 1916 Saonul redevine de sine stătător, iar în 1930 se transformă în mănăstire de maici. Primul război mondial şi cutremurul din 1940, când turlele s-au prăbuşit, au întrerupt lucrările de construcţie. După anul 1956, în timpul P.S. Episcop Chesarie Păunescu s-au reconstruit turlele şi a fost executată pictura bisericească. În anul 1959 a fost săvârşită slujba de sfinţire, lăcaşul fiind redat cultului. În acelaşi an, mănăstirea este desfiinţată de regimul comunist, bunurile fiind trecute sub administraţia Episcopiei Dunării de Jos Galaţi, pentru ca în 1972 să se înfiinţeze ca metoc al Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos Galaţi. Prin grija IPS Lucian Florea, Arhiepiscopul Tomisului, redevine mănăstire de sine stătătoare în anul 1990.

 

  

 

MANASTIREA VOVIDENIA - FOTO LEONOV VALERIUSituată la cca. 50 km depărtare de Tulcea, în comuna Slava Cercheză, a fost construită în secolul XVII, fiind unica mănăstire de maici de rit vechi din lume. Mănăstirea îşi are istoricul încă din secolul XVII, când în acest loc au venit călugări ruşi care au înfăptuit un mic schit cu chilii de lemn. Neavând locaş de închinare, au despădurit un loc pe care au construit o biserică mică de lemn...

 

Mănăstirea Vovidenia

MANASTIREA VOVIDENIA - FOTO LEONOV VALERIUSituată la cca. 50 km depărtare de Tulcea, în comuna Slava Cercheză, a fost construită în secolul XVII, fiind unica mănăstire de maici de rit vechi din lume. Mănăstirea îşi are istoricul încă din secolul XVII, când în acest loc au venit călugări ruşi care au înfăptuit un mic schit cu chilii de lemn. Neavând locaş de închinare, au despădurit un loc pe care au construit o biserică mică de lemn. Stareţul întorcându-se în Rusia a adus Icoana Maicii Domnului din Kazan, de unde îşi trage şi numele biserica mică actuală. Nu după mult timp pe acest loc au venit credincioşi ruşi de rit vechi (lipoveni) care au înfiripat în jurul acestei vetre satul Slava Rusă. Călugării s-au retras în zona împădurită, unde au construit o altă biserică, tot din lemn, pe locul unde se află acum Mănăstirea Uspenia. Mai târziu, o văduvă bogată din Rusia a vizitat schitul care era părăsit şi dupa revenirea ei din Moscova împreuna cu slujnica sa şi câteva maici au pus bazele unei mănăstiri de maici. În urma inundaţiei din 1850 care a distrus chiliile şi rămânând numai biserica care le-a dat speranţa şi punând încrederea în Dumnezeu, au plecat în Moscova şi primind ajutoare au revenit şi au construit alte chilii pe un loc mai înalt, unde se află acum mănăstirea.
În prezent sunt două biserici: o biserică mare cu hramul Intrarea Maicii Domnului, prăznuit la data de 21 noiembrie pe stil vechi şi 4 decembrie pe stil nou, şi o biserică mică (de iarnă) cu hramul Icoana Maicii Domnului din Kazani, prăznuit de două ori pe an odată vara pe data de 8 iulie.
 
 

 

  

 
MANASTIREA USPENIA - FOTO LEONOV VALERIUSituată la 3 km vest faţă de satul Slava Rusă, mănăstirea a fost ridicată în secolul XVII, fiind unica mănăstire de călugări de rit vechi din lume. Se preconizează că pe la sfârşitul sec. al XVII-lea, un grup de călugări credincioşi ruşi s-a stabilit în nordul Dobrogei de astăzi, care pe vremea aceea era sub dominaţie turcă, mai precis, în valea dintre satele Slava Rusă, Slava Cercheză şi Fântâna Mare (fostul Bajbunar), numită Valea Bajbunarului...

​Mănăstirea Uspenia

MANASTIREA USPENIA - FOTO LEONOV VALERIU
Situată la 3 km vest faţă de satul Slava Rusă, mănăstirea a fost ridicată în secolul XVII, fiind unica mănăstire de călugări de rit vechi din lume. Se preconizează că pe la sfârşitul sec. al XVII-lea, un grup de călugări credincioşi ruşi s-a stabilit în nordul Dobrogei de astăzi, care pe vremea aceea era sub dominaţie turcă, mai precis, în valea dintre satele Slava Rusă, Slava Cercheză şi Fântâna Mare (fostul Bajbunar), numită Valea Bajbunarului. Aici au găsit zona propice supravieţuirii cât şi păstrării în bune condiţii şi siguranţă a credinţei ortodoxe de rit vechi şi a culturii proprii. La început, au trăit ascunşi în pădure, locuind în colibe şi hrube. Venirea şi aşezarea lor în această vale se preconizează a fi între anii 1680-1769, când este construit şi primul lăcaş de închinăciune. Stareţ la acea vreme era ieromonahul Evfrosin, care era de fapt şi preotul mănăstirii. Acesta va muri la scurta vreme, iar mănăstirea rusă ortodoxă de rit vechi va rămâne fără preot multa vreme, până în anul 1846 când ruşii lipoveni şi-l vor alege ca mitropolit pe fostul mitropolit al Bosniei, care era fără eparhie la acea vreme, Ambrosie. Acesta a hirotonit foarte multi preoţi si episcopi pentru credincioşii ortodocşi de rit vechi din România. De la începuturi şi până în prezent, mănăstirea se autogospodăreşte.MANASTIREA USPENIA - FOTO LEONOV VALERIU (2) Ocupaţia la acea vreme ca şi acum a calugărilor este – Molitva, rugăciunea de zi de zi, apoi activităţile administrativ-gospodăreşti.
În mănăstire existau două biserici: Biserica mare cu hramul „Uspenia”, care în traducere înseamnă „Adormirea Maicii Domnului (Sfânta Maria)”, sărbătorit pe 28-29 august (stil vechi), adunându-se pelerini de pe întregul teritoriu românesc şi nu numai. Biserica a fost sfinţită în 1883 de către cel de-al treilea ierarh al mănăstirii, arhiepiscopul Irinarh.
Cea de-a doua biserică, mai mică (biserica de iarnă) cu hramul „Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil” a fost sfinţită în anul 1860 de către cel de-al doilea mitropolit al nostru, Kiril, şi de episcopul local Arcadie al ll-lea. Hramul este sărbătorit pe 21 noiembrie (stil vechi). Amintim că în ziua de 29 august, de hramul „Uspenia”, se sfinţeşte apa în mănăstire şi se spală sfintele moaşte.
 
 

 

  

 
SCHITUL DE LA STIPOC - 3-4Este singura mănăstire situată în Delta Dunării, amplasată pe grindul Stipoc, în apropiere de Chilia. În schit locuiesc acum 9 călugări. Toţi sunt din zona Moldovei. Lăcaşul este alcătuit dintr-o bisericuţă mică din lemn (construită în stil moldovenesc), câteva chilii, trapeza (locul unde se ia masa), iar în spate o grădină şi o mică seră...

Mănăstirea Stipoc (Schitul Sfântul Atanasie)

SCHITUL DE LA STIPOC - 3-4
Mănăstirea Stipoc (Schitul Sfântul Atanasie) este singura mănăstire situată în Delta Dunării, amplasată pe grindul Stipoc, în apropiere de Chilia.
În schit locuiesc acum 9 călugări. Toţi sunt din zona Moldovei. Lăcaşul este alcătuit dintr-o bisericuţă mică din lemn (construită în stil moldovenesc), câteva chilii, trapeza (locul unde se ia masa), iar în spate o grădină şi o mică seră. Pe drumul care se intră în curtea mănăstirii sunt plantate sute de flori.
Lăcaşul este păstorit în rit vechi ortodox.
 
 

 

  

 
MANASTIREA CERBU-FOTO LEONOV VALERIU (1)Este situată între Ciucurova şi Topolog, într-un cadru natural de o mare frumuseţe. Mănăstirea poartă hramul „Înălţarea Sfintei Cruci”. Ca amplasament, mănăstirea este situată  pe un platou înconjurat de păduri şi culmi de deal cu o vegetaţie specifică Dobrogei...

Mănăstirea Cerbu

 

Mănăstirea Cerbu este situată între Ciucurova şi Topolog, într-un cadru natural de o mare frumuseţe. Mănăstirea poartă hramul „Înălţarea Sfintei Cruci”. Ca amplasament, mănăstirea este situată  pe un platou înconjurat de păduri şi culmi de deal cu o vegetaţie specifică Dobrogei.  Pictura exterioară, realizată pe o nişă a faţadei vestice, o reprezintă pe Maica Domnului înălţând rugi spre cer. Scenele religioase reprezentate pe catapeteasma bisericii sunt impresionante.
În perfectă armonie cu planul bisericii, imitând liniile simple ale construcţiei, s-a ridicat, din piatră şi lemn, clădirea chiliilor. Pe dealul din faţă este înfăţişat, în miniatură, drumul Golgotei. Cele 9 opriri ale lui Isus purtând crucea în spate sunt simbolizate prin 9 troiţe unde credincioşii aprind lumânări. Urcând pe drumul ce şerpuieşte printre cele 9 construcţii, ajungi la capela din vârful dealului. De aici se deschide o panoramă a mănăstirii şi a împrejurimilor.
MANASTIREA CERBU-FOTO LEONOV VALERIU (1)

 

  

​Este o mănăstire de călugări cu viaţa de obşte. Este situată în localitatea Garvăn, comuna Jijila, pe un mal în apropierea DJ 251. În prezent există o bisericuţă mică şi chilii. Mănăstirea poartă hramul Izvorul Tămăduirii şi are o istorie recentă, construcţia începând în anul 2008, în prezent existând o bisericuţă mică şi chiliile. Se preconizează ca pe viitor să se construiască o biserică şi dependinţe noi. Comunitatea de călugări este hotărâtă să ducă la bun sfârşit ceea ce şi-au propus. În apropierea mănăstirii se află ruinele vechii cetăţi Dinogeţia.

Mănăstirea Dinogetia

Mănăstirea Dinogetia este o mănăstire de călugări cu viaţa de obşte. Este situată în localitatea Garvăn, comuna Jijila, pe un mal în apropierea DJ 251. În prezent există o bisericuţă mică şi chilii. Mănăstirea poartă hramul Izvorul Tămăduirii şi are o istorie recentă, construcţia începând în anul 2008, în prezent existând o bisericuţă mică şi chiliile. Se preconizează ca pe viitor să se construiască o biserică şi dependinţe noi. Comunitatea de călugări este hotărâtă să ducă la bun sfârşit ceea ce şi-au propus. În apropierea mănăstirii se află ruinele vechii cetăţi Dinogetia.