Delta Dunării (3446 km²), aflată în mare parte în Dobrogea, România, și parțial în Ucraina, este cea mai mare și cea mai bine conservată dintre deltele europene. Delta Dunării a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991, este clasificată ca rezervație a biosferei la nivel național în România și ca parc național în taxonomia internațională a IUCN.

Delta Dunării se încadrează în spațiul cu climat temperat semiarid specific stepelor pontice. Spațiile acvatice plane și foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegetație, întrerupte de insulele nisipoase ale câmpurilor marine, alcătuiesc o suprafață activă specifică deltei și lagunelor adiacente, cu totul diferită de cea a stepelor pontice.

Populatia si asezarile omenesti au, datorita conditiilor fizico-geografice, numeroase particularitati. În primul rând, datorita întinderilor mari de ape, densitatea populatiei are valori reduse, fiind de 25-50 loc/kmp în jumatatea vestica si sub 25 loc/kmp în est. Populatia este concentrata în asezari rurale, situate în lungul bratelor fluviului; cu aspect liniar cum ar fi Crisan sau pe grinduri (Letea, Caraorman, Sfântu Ghorghe, Chilia Veche). Alte localitati sunt: Patlageanca, Maliuc, Mila23. Asezarile rurale au predominant activitati legate de pescuit si agricultura. Singurul oras din Delta este Sulina (5.500 loc). Este un oras-port liber (porto-franco) si functioneaza ca port de transbordare a navelor, urmând a fi amenajat ca port maritim. În oras exista o mica întreprindere de conserve de peste si ateliere de reparatii navale. Orasul Tulcea nu este situat în Delta, dar coordoneaza activitatea economica si turistica a Deltei.

Judeţul Tulcea este situat în extremitatea de E-SE a României, în partea central-nordică a Dobrogei, la gurile Dunării, cu ieşire la Marea Neagră (în E), la graniţa cu Republica Moldova şi Ucraina (în N), limitat de judeţele Galaţi (NV), Brăila (V) şi Constanţa (S), la intersecţia paralelei de 45° latitudine N cu meridianul de 29° longitudine E. Pe teritoriul judeţului se află punctul extrem estic al României, respectiv 29°41'24" longitudine E, la Sulina. Suprafaţa totală este de 8499 kmp (3,56% din suprafaţa ţării), locul 4 pe ţară, după jud. Timiş, Suceava şi Caraş-Severin. Din suprafaţa totală a judeţului, 3446 kmp reprezintă suprafaţa zonelor umede constituită din Delta Dunării şi Complexul Lagunar Razim Sinoie.

Aşezat între Dunăre şi Marea Neagră, teritoriul judeţului Tulcea a avut o evoluţie istorică strâns legată de aceea a Dobrogei, o regiune propice schimburilor comerciale şi care s-a aflat deseori în atenţia marilor puteri ale vremii. Cele mai vechi mărturii ale prezenţei umane în zona de nord a Dobrogei aparţin Paleoliticului (600 000/500 000 – mil. XI a.Chr.) şi Mezoliticului (mil. X – VII a.Chr). Alături de numeroasele piese litice descoperite în complexe atribuite culturilor musteriană (Baia, Beidaud, Enisala, Slava Rusă), gravetiană (Babadag) şi tardenoisiană (Garvăn, Luncaviţa) se găsesc câteva resturi faunistice aparţinând speciilor Mammuthus primigenius, Elephas primigenius, Rhinoceros antiquitatis.