Armenii

Așezați pe pământ românesc în secolul X, mai întâi în Transilvania, apoi în Moldova, Muntenia și mai târziu în Dobrogea, armenii s-au remarcat ca negustori și bancheri, cu puternice colonii la Lemberg, Veneția, Constantinopol și în porturile Mării Negre. O importantă rută comercială armeană pornea din Lemberg și, trecând prin Suceava, urma drumul Isaccea-Babadag-Bazargic sau Sulina până la Constantinopol.

În județul Tulcea prima comunitate armeană este atestată la Babadag în anul 1501. În anul 1803 preotul armean Minas Pajichianț găsește la Babadag 40 de case armenești și o veche biserică din piatră cu hramul Sfintei Cruci din Varag. Biserica arde în anul 1823, este reconstruită în anul 1828 prin firman al sultanului, ulterior este din nou distrusă de un incendiu și reclădită în 1896 cu hramul Sf. Născătoare, pentru ca în anul 1960 să fie demolată.

La Sulina biserica armeană a fost construită la mijlocul secolului XVIII, fiind distrusă de un bombardament în anul 1941. La Sulina lucrează, în 1872, ca reprezentant al „Companiei farurilor Imperiului Otoman”, Jiraer I. Nazaretean, care își publica, în 1871, în „Journal de Bucarest”, corespondențele din Sulina, iar în 1882, la Tipografia Română din Tulcea, broșura „Note istorice și geografice asupra provinciei Dobrogea”.

Comunitatea armeană din orașul Tulcea se constituie în prima jumătate a secolului XIX. Biserica este situată pe str. Concordiei nr.2, în zona vechii mahalale armenești, formată, alături de mahalaua bulgărească, unde s-au așezat armeni veniți din Anatolia, localitățile Caesarea, Konya și Eghina și din Constantinopol. Până în anul 1880, orașul Tulcea era împărțit în mahalale cuprinse în două circumscripții teritoriale, culoarea de galben și cea de roșu. Mahalaua armeană era cuprinsă în culoarea de „galben”, din care făceau parte mahalalele Prislăvenilor, Mocanilor, Turcească, Bulgărească, Tătărească, Lipovenească, Rusească și mahalaua Ceairului. Mahalaua armeană includea străzile Fabricii (azi Banatului), Gura Pieței (azi Concordiei), Armenească (astăzi Alexandru Ciucurencu).

În ceea ce privește învățământul în limba maternă, la Tulcea (înainte de 1878) și la Babadag (înainte de 1861) funcționau școli private cu limba de predare armeană. Actele de stare civilă ale Primăriei Tulcea îl atestă, în anul 1888, pe învățătorul Tacor Pappazian, în vârstă de 63 de ani.

În anul 1906, comunitățile armene din Tulcea, Sulina și Babadag aveau câte o biserică, numărul de credincioși fiind 439 la Tulcea, 260 la Sulina și 245 la Babadag.

Primul loc de închinare al armenilor din Tulcea a fost un mic paraclis de zid, acoperit cu olane, construit în 1830 și demolat în 1882 pentru a se pune, la 20 aprilie 1882, piatra de temelie a actualei biserici parohiale „Sf. Grigorie Luminătorul”. Locul pe care a fost ridicată biserica a fost donat de familia Garabețian iar lucrările de construcție au durat 3 ani și au fost coordonate de Hamparțum Garabețian, Simon Meldovian și Mihran Câragcian. Biserica a fost sfințită în anul 1885, când preot paroh era Vartan Balian. Bombardată în timpul celui de al doilea război mondial, biserica a fost reparată și renovată, arhitectura exterioară suferind unele modificări.

Pe fondul descreșterii numărului de credincioși, după cutremurul din anul 1977, biserica trece sub autoritatea Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos. Convenția este semnată în anul 1977 de Episcopia Armeană din România, prin Arhiepiscopul Dirair Mardichian, și de Arhiepiscopia Tomisului și Dunării de Jos, prin Î.P.S. Antim Nica.

Potrivit recensământului populației la 1 decembrie 2021 trăiau în România 1213 armeni, dintre care 25 în județul Tulcea ( 21 în municipiul Tulcea și 3 în orașul Babadag).

Date contact etnie:

• Uniunea Armenilor din România-sucursala Tulcea
• Președinte-Simion Lucian Eduard
• E-mail – uniunea_armenilor_tl@yahoo.com