În cursul secolului al XIX-lea, se stabilesc, în mai multe etape (1841, 1872-1878, 1890-1891), grupuri de germani pe teritoriul Dobrogei. Aceştia nu provin din centrul sau vestul Europei, ci din Basarabia şi din sudul Rusiei, zone unde fuseseră colonizaţi în secolul anterior din iniţiativa Imperiului Ţarist. Motivul părăsirii primei zone de colonizare a constat în special în pierderea vechilor privilegii. Cum până în anul 1878 Dobrogea făcea parte din Imperiul Otoman, aşezările întemeiate de germani s-au bucurat de autonomie administrativă fiind conduse de primari aleşi din rândul comunităţii, singura obligaţie fiind cea a plăţii impozitelor. Chiar dacă în primii ani coloniştii au avut de luptat cu multe greutăţi, fiind nevoiţi să locuiască în bordeie şi să facă faţă incursiunilor de jaf ale unor grupuri de tătari şi cerchezi, către sfârşitul secolului al XIX-lea aşezările lor se consolidează. Odată cu trecerea Dobrogei sub administraţie românească, în majoritatea satelor locuite de germani sunt instalaţi primari români şi sunt împroprietăriţi cu terenuri veterani ai Războiului de Independenţă din 1877-1878.
Germanii dobrogeni neavând resurse pentru susţinerea unui învăţământ propriu, vor frecventa şcolile româneşti, doar limba germană şi religia fiind predate de învăţători din rândul propriei comunităţi, după încheierea cursurilor. Cu toate acestea, la începutul secolului al XX-lea se înregistrează un spor demografic ce duce la întemeierea de noi aşezări, la construirea de biserici şi şcoli proprii şi la angajarea a tot mai mulţi preoţi şi învăţători. Comunitatea germană din Dobrogea a fost din nou afectată în timpul Primului Război Mondial când toţi germanii din Regatul României intrat din 1916 în război împotriva Germaniei, erau consideraţi potenţiali inamici. Este interzisă folosirea limbii germane în locuri publice, mulţi bărbaţi sunt puşi sub arest la domiciliu, sunt rechiziţionate animale şi mijloace de transport iar unele aşezări sunt distruse în timpul luptelor purtate între trupele româneşti şi cele bulgare ce invadaseră Dobrogea.
În perioada interbelică aşezările germane din Dobrogea cunosc o nouă etapă de dezvoltare, dar în anul 1940 comunităţile de germani dobrogeni sunt strămutate şi colonizate în teritorii ocupate de Reich. Foarte puţini germani dobrogeni s-au putut sustrage acestei acţiuni,reuşind să locuiască în continuare în satele lor.
Printre primele localităţi în care şi-au făcut apariţia germanii veniţi din Basarabia şi sudul Rusiei a fost Tulcea. În zona Tulcea-Sulina existau germani care lucrau ca funcţionari la Comisia Dunării, în porturi, în construcţia de nave sau ca meşteşugari în diverse ramuri. O grupare compactă de şvabi catolici s-au stabilit la Malcoci, primul sat german catolic în Dobrogea. Trăiau în special din agricultură, existau şi meşteşugari (morari, rotari) cu meserii legate direct de agricultură.
Costumul tradiţional al germanilor dobrogeni se înscrie, prin elementele sale componente, prin provenienţa industrială a materialelor utilizate, într-un tip de ansamblu vestimentar care permite corelaţia cu moda europeană a vremii pentru o anume categorie socială.
Potrivit recensământului populației la 1 decembrie 2021 erau înregistrați 22907 germani în România, dintre care 65 în județul Tulcea. Repartizarea etnicilor pe localități: municipiul Tulcea-37 și comuna Nufăru-24.
Date contact etnie:
- Forumul Democrat al Germanilor din Tulcea
- Președinte- Richard Wagner
- E-mail: forum.tulcea@yahoo.com
- Telefon- 0740165 837/0723653443
Ultima modificare la data
Saturday, February 7, 2026
