Italienii

Teritoriul actualului județ Tulcea a reprezentat, la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX, una dintre destinațiile predilecte ale emigranților italieni veniți în România în căutarea unui trai mai bun. Potrivit statisticilor oficiale, cei mai mulți italieni s-au stabilit în comunele Greci și Turcoaia (mai ales cătunul Iacob-Deal).

Cea mai importantă, din punct de vedere numeric, a fost colonia de pietrari italieni, atrasă de cariera de granit din Munții Măcinului. Dar pe acest teritoriu nu s-au stabilit doar pietrari, ci și alte categorii profesionale, printre care agricultori și constructori. De exemplu, în anul 1897, în comuna Turcoaia au sosit aproximativ 100 de familii de italieni, compuse, în medie, din câte 3 membri.

În anul 1910 s-a consemnat cel mai mare număr de italieni rezidenți în Tulcea, unii dintre ei întorcându-se ulterior în țara natală, în perioada interbelică, în contextul îmbunătăţirii situației economice a Italiei.

Italienii stabiliți aici au întemeiat alte familii, multe dintre ele mixte, cu români sau cu alte etnii conlocuitoare. Ei și-au păstrat, însă, reperele identitare, precum vestimentația tradițională, limba, obiceiurile culinare sau sărbătorile religioase.

Ca vestimentație tradițională se distingeau vesta (la bărbaţi), fustele lungi, negre, basmalele (la femei). Bărbaţii ieșeau pe stradă cu pălărie, iar la petreceri nu le lipseau gulerele tari şi papioanele. Femeile purtau „balcana" (rochii lungi şi înfoiate cu mâneci încreţite pe umeri) sau „gonere" (fuste de stofă de culoare închisă, croite în mulţi clini, lungi şi ample, tivite cu alice de oţel, ca să stea drepte, şi înzestrate cu buzunare adânci), bluze albe, întotdeauna cu mâneci largi şi închise sobru până sub bărbie, împodobite doar cu pliuri şi dantelă cât se poate de discretă.

Neamurile se adunau des în aceeași casă, vorbeau și cântau în italiană „canțonete” transmise din generație în generație. Dansurile tradiționale italiene s-au păstrat în special în comunitatea din Greci, acolo funcționează un ansamblu format din elevi ai școlii din sat, numit „Allegria”.

Cele mai multe mâncăruri țineau de „cucina povera”, pe bază de făină și mălai. Evident, pastele de casă se mâncau aproape în fiecare zi, dar italienii au adus în această zonă și tradiția salamului de casă și a prosciutto-ului, preparate după tehnici anume, vechi de sute de ani. Biscuții din jumări, „supa bruciata” (apă fiartă cu făină), oul de broască (bile din nucă măcinată cu o vișină în mijloc) sau turtele din mălai sunt doar câteva dintre rețetele specifice comunității, preluate și de celelalte etnii.

Cea mai importantă sărbătoare religioasă a comunității italienilor din Greci este „Santa Lucia”, biserica catolică din localitate purtând acest hram. După slujbă, etnicii se adună pentru o festivitate tradițională, iar din meniu nu lipseşte „pasta asciuta”.

4039 italieni locuiau în România la 1 decembrie 2021, dintre care 65 în județul Tulcea. Repartizarea etnicilor italieni pe localități: municipiul Tulcea-16, orașul Măcin-8, comuna Casimcea-3, comuna Cerna-3, comuna Frecăței-3, comuna Greci-15, comuna Văcăreni-3.

Date contact etnie:

• Comunitatea Italiana Friulana Greci
• Președinte- Otilia Meragiu Battaiola
• E-mail: otiliabattaiola@yahoo.com/ meragiuotilia@gmail.com
• Telefon- 0748175980